Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
5 MI$CAREA PETITION ARA (1851 —1861) 249 dar oyeliyi de condiyiile aspre ale vieyii de miiitari, ei nu vor accepta sä renunye la averile ?i drepturile ci$tigate prin mari sacrificii, incepínd cu indirjire lupta pentru redobindirea lor. Desigur, in situayia in care se aflau, fiind acum dezarmayi ?i datoritä condiyiilor grele din timpul regimului neoabsolutist, cind starea de asediu $i mäsurile represive ale autoritäyilor habsburgice erau la ordinea zilei in intreaga Transilvanie, ca ?i in celelalte yäri $i provincii ale imperiului, fo?tii gräniceri näsäudeni nu puteau adopta in acyiunile lor decit calea petiyionarä. Petiyiile vor fi inaintate cätre pretura din Näsäud, ca organ administrativ local, cätre comanda districtului militar, care-?i avea sediul la Bistriya, cätre guvern ?i cätre Curtea de la Viena. Lupta comunelor gränicere?ti va fi foarte grea, deoarece ea trebuia dusä pe cale administrativ-politicä cu administrata financiarä ale cärei Organe numai binele acestui yinut nu-1 aveau ínaintea ochilor. Fiscul era ajutat ?i de situayia lui politicä, in raport cu cea a fo$tilor gräniceri, deveniyi. acum cetäyeni civili, supu?i la contribuyii ca ?i ceilalpi provincia!i?ti. ln acela$i timp, comunele gränicere?ti nu puteau (ine о legäturä mai strinsä íntre eie, fiind grupate ín mai multe cercuri administrative, in fruntea cärora erau numiyi funcyionari sträini, care nu yineau cont de interesele populayiei din acél yinut. La 8 decembrie 1851 s-au efectuat ultimele formalitäyi de predare a administrate! militare la cea civilä, cu care ocazie pädurile fo5tilor gräniceri au fost puse sub sechestru. Astfel, cu aceastä ocazie comisarul erarial, Gabriel Blagoevics, a ínfiin(at un oficiu silvic cu sediul la Näsäud $i cu personal plätit din fondul de provente, sechestrat acum de organele fiscului9. Evident, fo$tii gräniceri au inaintat о peti(ie organelor administrative locale impotriva acestor mäsuri, arätind cä dupä servicii militare de aproape un veac, acum se väd pedepsi(i $i degrada(i ca iobagi fiscuse^ti, cu toate cä dreptul de proprietate asupra pämäntului t pädurilor le-а fost asigurat prin mai multe patente ale impärätesei Maria Tereza. In consecin(ä, punerea pädurilor sub paza personalului plätit о declarä drept un atac impotriva proprietä(ii lor, arätind cä, in timpul graniyei militare de la 1762 pinä la 1774, primäriile comunale au ingrijit de päduri $i färä personal silvic. Numai in 1774, cu invoirea comunelor, comanda regimentului a fácut propunerea de a se numi un personal silvic $i a$a a urmat, in anul 1782, prima „Instrucyiune de päduri“, care a fost modificatä, $i in 1840 а urmat alta, dar niciodatä prin aceste mäsuri nu a fost atins dreptul de proprietate10. In petiyie se aratä de asemenea faptul cä, pentru sporirea fondului de provente, gränicerii au fost nevoiyi, incä din primii ani de la infiinyarea regimentului, sä taie iarna lémmé de plute din propriile lor päduri, iar vara sä ie transporte pe Some? spre Ungaria, in care timp bätrinii, copiii ?i femeile ispräveau lucrärile economiei. О astfei de situayie a durat din anul 1765 pinä in 1776, timp in care mulyi capi de familie s-au nefericit, parte in päduri, parte cu plutäritul, in fondul de provente intrind un venit de 455.893 fl. Dar, intrucit comandanyii de regiment $i referenyii ín problemele economice au fost de obicei slovaci sau croayi, ace?tia au introdus aici normative similare cu cele 9 Nestor $imon, op. cit., p. 54. 10 Ibidem.
