Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
200 ALEXANDRI! BAUER 4 de laca^ur! ce apói erau trecute abuziv ín folosinta unitilor, dar i s-au inchis cäile de organizare13. Situatia nou creatä n-a fost inspirata de necesitätile poporului roman, ea i$i are obir$ia in manevrele social-politice ale Curtii de ia Viena, interesatä sä-$i omogenizeze imperiul mozaicat §i pe aceastä cale. Alternind amestecul fäti$ cu persuasiunea §i pe ambele cu fagäduinte amägitoare, autoritäple inregistreazä anumite succese, insä nici pe departe n-au reu$it sä nimiceascä valorile nationale ale poporului román. Oficial cultul ortodox nu mai exista, in realitate documentele relevä prezenja acestuia $i puterea lui de influence, exprimatä prin nenumärate cazuri de rupere de uniatie, proces intensificat dupä eludarea asigurärilor date anterior unitilor $i, indeosebi, dupä imixtiunea iezuitilor in treburile greco-catolicilor14. 'Jmuturile de sus vecine cu Muntenia le-au inundat cälugärii (ortodoc$i — n.n.), la indemul carora poporul care-^i temea legea (ortodoxa — n.n.) s-а íntors contra preotilor nouei confesiuni“15 16. Nu numai cälugärii au menpnut spiritualitatea romänilor in cadrul ortodoxiei, ci $i cärtile tipärite in Tara Romäneascä $i Moldova, introduse in muhe sate mure$enele inainte $i dupä sciziunea bisericii romänilor transilväneni. „Aceste card, prin ideile propoväduite au contribuit la apärarea romänilor de incercärile de a-i indepärta de ortodoxie, la intärirea constiin^ei lor de neam $i nationale“17. Astfel, secolul al XVIII-lea $i sub acest aspect prezintä о imagine in perpetua schimbare. Mobllitatea era atit de accentuatä, cu treceri $i reveniri dese, incit pina la urmä autoritaple $i-au dat seama cä mäsura unirii religioase $i-a pierdut caracterul dórit, omogenizator, a devenit doar un paliativ in via$a politicä a Transilvaniei $i pinä la urmä a e$uat. Pe acest fundal de nelini$te ostilitatea fa^ä de religia ortodoxa, nereceptä, se atenueazä $i, concomitent, se creazä un cadru favorabil construirii de läca§e de cult. Din cele afirmate pina acum s-ar putea intelege cä intre 1279 $i 1698, romanii transilväneni s-au conformat restricpilor catolice de Ia Buda, evitind sa-d inal;e edificii de cult. Ar fi о gravä eroare sä se creadä a$a ceva. Constructia läca$urilor religioase nu a cunoscut tihnä sau regres niciodatä, ín pofida xenofobismului $i antiortodoxismului manifestate färä íncetare de cätre aristocratic $i ínaltul der, exponent al bisericii Romei. Rind pe rind satele transilvänene i$i edificä biserici de lemn, iar acolo unde acestea deja fün^au sint reparate $i redate folosintei. Disparilia multor ctitorii se explicä prin faptul cä fiind construite din materiale perisabile — in covir$itoarea lor majoritate de lemn — eie s-au degradat sub actiunea agentilor atmosferici, a factorilor biologici, altele au fost mistuite de fläcärile incendiilor izbucnite de la luminari ori au cäzut pradä dezastrelor provocate de nenumäratele incursiuni turco-tätare, iar in secolul al XVIII-lea multe se pierdurä ín tóiul främintärilor religioase, ín timpul luptei lui Rákóczi, räscoalei din 1784, in vreme ce un mare numär dintre eie fuseserä rase de pe suprafata pämintului „. .. cu 13 Gagyi Eugen, op. cit., p. 36. 14 Ibidem; Nicolae Iorga, Viafa romäneascä in Ardeal.. ., p. 56. 15 Gagvi Eugen, op. cit., p. 36. 16 Vasile Netea, Circulafia „Cazaniei* lui Varlaam in Transihania, in Revista Млzeelor, nr. 4, 1971, p. 333—336. 17 Grigore Ploejteanu, op. cit., p. 724.
