Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
5 BISERICI DE LEMN DIN TRANSILVANIA 201 tunul 51 cu focul de generálul Buccow in 1761 —1762 in cinstea cräiesei Maria Terézia p spre gloria Romei catolice“18. S-а ajuns, astfel, la paradoxala situate dupä care populayia cea mai numeroasä din Transilvania, la intervale seltne de timp, raminea färä edificiul in care sa-p exprime legea strämo$eascä, eit p neostoita aspirate cätre dreptatea naponalä de care injust fusese frustrata. De fiecare data insä resturile mistuite de fläcäri au fost inläturate p cu inventivitatea p hárul artistic a nenumärap anonimi incepurä a prinde contur alte monumente, mai frumoase, tehnic executate mai indräznet si intr-o varietate stilisticä, planimetricä p plastic-decorativä neasemuit de bogatä19. In ciuda vicisitudinilor, impedimentelor politice de diferite nuance, azi mai dainuiesc, e drept, foarte pupne biserici de lemn anterioare secolului al XVIII-lea. Cele mai multe dintre ele dateaza dupä 1750, dar mai ales dupä 1760—1762, inalbate dupä „hecatomba“ zeloasä a generalului Adolf Buccow. Pornind cercetarea de fa^ä nu micä ne-а fost surpriza sä afläm о mulpme de ajjezari care posedau, scriptic, eite о bisericä. Astazi insä multe dintre eie nu mai existä, dep figureazä in conscrippa din 1760—1762. Pentru a ne atinge scopul cercetärii am apelat la conscrippile episcopului Inochentie Micu Klein (1733)20, a vicarului episcopesc Petru Pavel Aron (1750)21, a celei de pe vremea generalului Buccow (1760—1762)22, precum $i la actele Comisiei Consistoriului din Sibiu (1805)23. Dacä pe baza acestor documente am incerca sä departajäm edificiile dupä confesiuni nu vom obpne date clare fiindcä trecerea p apoi revenirea populapei la unire $i, respectiv, la ortodoxie pe tot parcursul secolului al XVIII-lea s-au repetat de atitea ori incit s-а ajuns la nemaiintilnita situape cä nu numai enoriapi erau derutap, dar chiar p preopi nu mai piau dacä aparpn Sibiului sau Blajului24. Prin urmare, conscrippile slujesc ín parte la intoemirea istoricului monumentelor, mai ales a acélóra despre care nu avem nici о informape, dar sint indispensabile ín cunoaperea räspindirii p grupärii lor, precum p in informarea asupra proliferärii p evolupei lor in teritoriu. Din tabelul ce urmeazä se poate observa cu upirin^ä cä unele localitäp apar ín conscrippa lui Inochentie Micu Klein p a lui Aron, nu p in cea intoemitä de Buccow, fapt care ne duce la concluzia cä ele au dispärut in condip! rämase pinä acum necunoscute, sau edificii care apar in conscrippile Aron p 18 At. Popa, Caracteristicile stilistice ale bisericilor de lemn din Transilvania, in ActaMN, X, 1973, p. 698—699. 19 Virgil Vätä$ianu, Contribute la studiul tipologiei bisericilor de lemn din (ärile románé, in АПС, (= V. Vätä^ianu, Contribute...) Ill, Editura Academiei R. P. Románia, (f.l), 1960, p. 27—28; Eugenia Greceanu, Tipológia bisericilor de lemn din zona centrals a Transilvaniei, in Monumente istorice. Studii fi lucrari de restaurare, III, Bucure5ti, 1969, p. 27—34; AI. Bauer, Vechea arhitectura murefeana, azi, in Vatra, nr. 9, 1978, p. 15. 20 Augustin Bunea, Din Istoria románilor. Episcopal loan Inocenpiu Klein (1728—1711), Bias, 1900. 21 Augustin Bunea, Statistica románilor din Transilvania in anul 17SO, jacuta de vicarul episcopesc Petru Aron, in Transilvania, XXXII, nr. IX, 1901. 22 Virgil Ciobanu, Statistica románilor ardeleni din anii 1760—1762, in AI1N, III, 1924—1925, Cluj, 1926. 23 Gagyi Eugen, op. cit. 24 Ibidem, p. 36.
