Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
IOAN MOLDOVAS 10 150 Avind in vedere cä pe cele patru proprietati, care apar ca aparpnätoare de ora? sau de cultele religioase, trebuiau sa locuiascä cel putin patru familii de servitori, putem admite ca in anui 1778, oratui Tirgu Mure? avea — acceptind premiza cä au fost conscrise toate familiile, iar coeficientul de cinci membrii de familie este real — о populare de 4900—5000 de locuitori. In tabelul de impuneri sus-amintit figureazä in dreptul fiecärui cap de familie ?i averea sa mobilä ?i imobilä. Nesocotind aceste märimi numerice individuale ne poate surprinde cre?terea substanvialä a averii locuitorilor ora?ului: 1481 jugäre de pamint arabil, 329 jugare finale, vii care produceau 5863 octale29 de vin, in ora?? existau 633 boi ?i cai, 238 vaci, 680 porci etc. In acest an financiar óraiul era impus cu 6476 florini renani ?i 40 cräitari. Surprinde insä ?i mai muh faptul cä numai in rästimpul de 27—28 ani, dupä 1750, popularia ora?ului a crescut cu aproximativ 1700—2000 de suflete, adicä cu 60%, ceea ce se poate explica, ín parte, prin lipsa epidemiilor de ciumä ?i prin perioada de relativä liniate, dupä räzboiul de 7 ani (1756— 1763). О cre?tere anualä in aceastä perioada cu aproximativ 60 locuitori, adicä un indice de 6 la mia de locuitori, rezultap numai din sporul natural, ni se pare totu?i prea mare. In explicata acestei cre?teri demografice substantiale va trebui sä acceptam ?i stabilirea unor noi familii venite din afara ora?ului, pe care magistratui ora?ului, din considerari de ordin economic, a fost nevoit sä le aprobe. Tot din aceste considerapi, ín anul 1764, íntr-un regulament privitor la distribuirea finalior, magistratul ora?ului ia hotärirea in sensul cä: „vor cäpäta pämint ?i täbäcarii románi care, inainte de aceasta cu un secol, au fost chemati aci de breasla cizmarilor pentru a pregäti talpä ?i piele de cordovan".30 Fäcind о succintä retrospectivä demograficä a ora?ului Tirgu Mure?, in prima jumätate a secolului al XVIII-lea, doar sub aspectui numeric al populatiei, putem constata, din cele prezentate cä intre anii 1700 ?i 1750 numärul populatiei ora?ului nu a inregistrat о cre?tere care poate fi luatä in considerare, menpnindu-se intre 3000—3300 de suflete, о cre?tere substantial а numärului populapei ínregistríndu-se de-abia ín a doua jumätate a veacului al XVIII-lea. Cauza acestei stagnäri demografice in prima jumätate a acestui veac este pe deplin explicatä de $tefan Pascu, intr-o lucrare privind demográfia istoricä, in care, abordind problema demograficä a Europei pinä in secolul al XVIII-lea, afirma: „Pinä in secolul al XVIII-lea a existat un régim „natural“ in ce prive?te natalitatea ?i mortalitatea populapei. Amindouä erau foarte ridicate deoarece natalitatea nu era limitatä decit de factorii fiziologici, iar mortalitatea era influentatä, uneori in chip brutal, ?i de unele accidente: räzboaie, epidemii, foamete. In aceastä situape proporpa natalitäpi ?i mortalitäpi era aproape egalä, ceva mai ridicatä natalitatea. Este explicapa cre?terii lente a populapei timp de secole“.31 Aceste consideratii le acceptäm 29 1 octalä = 1,44 1. 30 Traian Popa, op. eit. p. 313. 31 $tefan Pascu, Demográfia istoricä, ln Populafie fi societate, Studii de demografie istoricä, vol. I. Cluj, 1972, p. 20.
