Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)

I. Arheologie

12

VALERIU LAZÄR

2

TAB. 1. — INTINDEREA A$EZÄRILOR (DATE APROXIMATIVE)

A$ezarea m*(cca) ínáltimea

1. Agri$teu 50.000 352

2. Ardan 5.400

3. Blandiana 6.250 393,75

4. Boarta 37.500

5. Cäpud 17.500 510,90

6. Clinic 1.650

7. Craiva nil exist;! date 1200

8. Orlat 15.100

9. Saschiz 50.000 681,5

10. Sincai 12.600 425

11. 9oro§tin 10.125 515

tura CcRofeni nu cunoa§tem incä asemenea forme de habitat specific cu terase

amenajate.

Aria a$ezärilor reflectä locuirea lor intensa. Chiar daca nu avem Inca pentru toate a$ezarile о documentare cít de cit completä $i exactä, datoritä lipsei unor sapamri ample, pe suprafate largi (excepde $incai), vírfurile de deal sau mägurile pe care sínt situate aratä cä formele de habitat au cuprins, de obicei, intreaga suprafata $i aceasta suprafata de locuire a fost mare (Fig. 1).

Intensitatea locuirii este documentatä in aceeasi mäsurä §i de grosimea mare a depunerilor arheologice. Cum am aratat in detaliu, stratui de cultura, gros de peste 0,50 m in aproape toate a$ezarile, denota о locuire permanentä, de lungä durata, chiar dacä a$ezärile au specific de inal;ime. Evident, rämine о sarcina de viitor pentru cercetare sä precizeze daca locuirea teraselor s-a fäcut de la ínceput sau in etape §i, ín ultimul caz, care terase au fost primele locuite. Deocamdatä, nu $tim. In toate a$ezärile in care s-au fäcut säpäturi mai ample, stratui de culturä a fost unitar, neputindu-se distinge faze de locuire. La Cilnic, Roth presupunea edificarea unei locuin^e (nr. 6) in douä faze, in temeiul descoperirii in locuintä a douä piaci de vetre in nivele diferite, dar stratigrafia a§ezärii, unitarä, nu confirma asemenea faze. Nici la $incai, unde observapile stratigrafice s-au efectuat cu atenpe, nu s-а putut preciza sigur dacä amindouä terasele au fost locuite de la ínceput sau locuirea a avut о fazä mai timpurie doar pe terasa inferioarä (В). In ultima, unele secpuni (E, D, G3) au douä nivele de locuire; similitudinea märturiilor arheologice este insä atit de evidentä, incit nu permite sä se considere categoric douä faze distincte, neintrerupte, de locuire.

In stadiul cercetärii actuale nu se cunoa$te mai mult, dar realitatea, ce nu poate fi contestatä, aratä cä a$ezärile de inäldme sínt — prin intinderea lor, prin grosimea stratului de culturä, cu densitatea $i varietatea vestigiilor

lui — asezäri de lungä duratä.

Stabilitäten lor este demonstrata $i de structura formelor de habitat, de löcuin^e. Cum se cunoa$te, date asupra locuin;elor culturii sínt incä pu(iue §i lacunare. Faptul nu impiedicä definirea caracterului de stabilitate, in ansamblu,