Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)

III. Etnografie

610

TRAIAN GHERMAN

In ce prive$te numirea obiceiului de Bou ferecat, este cazul sä reflectam mai de-aproape asupra ei.11 Prima impresie ce ne-о lasä aceastä numire ne de$teapta imaginea unui bou impodobit cu scoarfe, näfrämi, flori, care ar fi fixate pe un covor prins de corpul animalului cu cingätori $i curele fin tuite cu „bumbi de aramä", de?i se spune, in aproape toate descrierile ce le avem ca boul este acoperit cu acest covor, deci nu este legat cu curele, nu este ferecat cu acestea. De aceea $i pentru cuvintul ferecat, trebuie cautat un alt infeles, decit cel obi$nuit azi in vorbirea zilnicä: de a lega, a incheia ceva.

ín limba veche, verbul a íereca avea ?i infelesul de a ferici §i de a a$eza la loc de cinste, a fi ales, distins:

О colindä din Bra?ov, dinspre pärfile Sibiului, ne infäti$eazä un ,,boier bätrin" — aluzie la gazda casei:

Ferecan de el

Cä mult ii in bine $i i se cuvine.

ln altä colindä din Almaiul de Mijloc (Alba), gäsim urmätoarele versuri: Colindätorii

Pe domn bun 1-am cäutat L-am cotat $i 1-am aflat

Cäluf merge tot jucind,

Domnu merge ferecind (§i zice)

— Ferice de mine, Doamne,

Din ce sarä m-am näscut,

Din sara Ajunului Spre ziua Cräciunului;

Iar intr-o colindä din Sälciua (Turda):

Ferecat de-а ist domn bun,

Cä i casa lingä drum $i pivnifa cu vin bun.

Din toate versurile citate se poate vedea cä verbul a fereca $i ferecat au infelesul de a ferici §i a fi fericit.

Cuvintul ferecat are in acela$i timp §i infelesul de a fi ales, a fi pus la loc de írunte:

11 Ii sint recunoscätor d-lui prof. univ. G. Giuglea, care mi-а atras atenfia asupra infelesului ce-1 poate avea cuvintul terecat, intilnit in vechea limbä románeascá.