Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
III. Etnografie
SÄRBÄTOAREA BOULUI 607 cu apä". Mai pe urmä mergeau cu el la stäpin acasä. Apoi luau podoabele de pe bou, iar cununa dintre coarne о puneau pe virful grajdului unde se pástra pinä la anul. Gazda a§tepta pe feciori cu mincäri $i bäuturä, dupä care tineau jocul satului tot in curtea acestei gazde.9 Obicei asemänätor gäsim §i in Ungura$, sat locuit de populate mixtä, romäni §i maghiari. Prezentarea obiceiului e mai simplä: a doua zi de Rusalii dimineata, „sätenii" impodobesc un „täurenciu" cu flori $i panglici, cu care apoi umblä de la casä la casä, häulind, insofiti de cetera$i. Ca räsplatä primeau rachiu. ln timpul cind feciorii umblau prin sat cu täurenciul impodobit, fetele, imbracate in port de särbätoare, se stríngeau pe un loc mai ridicat. La un moment dat, cind täurenciul a devenit furios, incit nu mai poate fi finut, feciorii ii dau drumul, alungindu-1 spre grupul de fete. Care fatä il poate prinde de coarne $i sä-1 domoleascä, aceea, dupä credinfä, poporului, se va märita in timpul anului. Din prezentarea acestui obicei, comparat cu cel din Ghiolt, lipse$te gofoiul, piganca §i jandarmul — fiecare cu atribufüle sale. De asemenea lipse$te, — sau nu se mentioneazä —, petrecerea ín comun a tineretului. Rämine insä substratul comun: fata care prinde boul infuriat, se va märita pinä la sfir§itul anului.10 Satui fiind locuit de romäni ?i maghiari, nu ni se spune dacä e un obicei comun al sätenilor de amindouä nafionalitätile. Autoarea articolului, De Gerando Antonia, inspectoare $colarä, amintind cä a fost martorä la desfä?urarea obiceiului in ziua a doua a Rusaliilor sale, ne indreptäte$te sä afirmäm cä obiceiul ar aparfine populatiei maghiare din localitate. Remarcäm cä este singurul caz pe care il cunoa$tem — de altfel din pufinele cazuri cunoscute — cind obiceiul e mentionat ca aparfinind $i populatiei maghiare. О frumoasä descriere a obiceiului о avem din comuna Täure din pärfile Näsäudului: in särbätorile Rusaliilor este obiceiul sä impodobeascä doi boi. Anume: citiva feciori dintre cei trecufi de 18 ani, se sfätuiesc cä eine ar avea in acest sat cei mai frumo§i boi, ca sä-i impodobeaseä. A doua zi de Rusalii, dimineata, cer de la stäpinul respectiv boii, „ii scot in hotar $i ii lasä liberi sä pascä unde vreau, cä nime nu se uitä, ori ar gingä$i cä ar putea sä faeä prin aceasta vreo pagubä in sämänäturi”. La locul unde au scos boii sä pascä, se gäsesc, incä din zorii zilei, toti feciorii sub 18 ani, $i culeg cu zor tot felul de flori de cimp, din care fac apoi cununi de diferite märimi pentru impodobitul boilor. Fe-9 Traditie localä: in hotarul comunei mai este ?i azi un lac, färä fund, un „Ochi de таге*. Se spune cä nunta$ii dintr-un sat oarecare, au voit sä treaeä peste lacui Snghefat, dar cind au ajuns la mijlocul lacului ghiafa s-а spart, $i tofi nunta$ii au perit sub gheatä. Peste citeva zile i-au gäsit in apele Some$ului, pe la Beclean; pentru fiecare ochi (lac färä fund) are undeva о rásuilátoare. Intru pomenirea acéléi nunti nenorocite se face $i azi siinfirea boului instrufat. 10 De Gerando Antonia, Pünkösd másodnapja Bálványos Váralján, rev. „Erdély*, Cluj, IX (1900), p. 10.
