Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
550 SILVIA SIN, OLOSZ KATALIN in sfera traducerilor din literatura romána. Fenomenul i$i gase§te explicafia pe de-о parte intr-un factor obiectiv. ín deceniul la care ne referim apare pe scena viefii culturale generafia a doua de intelectuali maghiari din Románia, generate inzestratä cu о dubia formafie spirituálé, care о recomanda §i о fäcea capabilä sä fie susfinätoarea permanente §i priceputä a schimburilor de valori culturale. Cunoa$terea limbii §i culturii románe§ti, talentul robust in creafii originale predestinau aceastä generafie sä fie tälmäcitoarea valorilor literare románesti, mediul translator intre cele douä culturi. Pe de alté parte fenomenul se explicä prin considerente etice, prin acele convingeri pe care le nutreau literafii maghiari pentru cunoa$terea reciproca romäno-maghiarä, in condifiile istorice ale crizei economice mondiale, ale ascensiunii ideologiei fasciste, apoi in anii celei de-а doua conflagrari mondiale. In asemenea condifü actul de traducere a cäpätat sensuri largi $i adinci, polivalente, ca cea mai eficace formä in procesul de apropiere sufleteascä a celor douä neamuri. ln aceastä perioadä importanfa actului de traducere este de multe ori $i cu multä responsabilitate subliniatä de cätre intelectualitatea progresistä. Necesitatea dezvoltärii $i adincirii legäturilor romäno-maghiare pe cäile traducerilor literare este relevatä in periodicele maghiare cu numeroase nuanfari. Pe de-о parte actul traducerilor este plasat intr-o viziune mai generálé in sensui cä fiecare culturä nafionalä face parte din realizärile civilizafiei ?i culturii umane, deci prin cunoa$terea oricärei culturi nationale avem posibilitatea de a ne imbogäfi patrimoniul spiritual. Pe de altä parte legäturile culturale romäno-maghiare, realizabile prin tälmäciri reciproce sint privite ?i apreciate intr-un mod mai aplicat $i mai apropiat de realitäfile viefii interbelice din Románia. In aceastä viziune scopul traducerilor literare nu e unul pur formal $i general, ci de esenfä, vizind о apropiere sufleteascä, dupä ce prin culturä s-ar ajunge la cunoa$tere. Este subliniatä in repetate rinduri dorinfa cunoa§terii reciproce, ca о condifie de bazä a colaborärii $i infelegerii dintre romám §i maghiari. Iar calea cea mai adecvatä pentru cunoa$terea unui popor — dupä opiniile exprimate aproape in unanimitate — este cea prin literaturä $i, in general, prin artä §i culturä. íntr-о anchetä inifiatä de ziarul clujean Ellenzék cu privire la posibilitä{ile $i modalitäfile apropierii culturale romäno-maghiare, tofi cei care $i-au exprimat pärerea au pledat pentru о cunoa$tere prin literaturä, prin traduceri reciproce. „Trebuie sä constat cu regret — räspunde la intrebärile ziarului Victor Papiban, directorul Teatrului National din Cluj — cä nu ne cunoa§tem. Din partea ungureascä s-а manifestat pinä acum о atitudine de subapreciere, iar din partea romäneascä о indiferentä. [...] Inainte de toate ar trebui sä ne cunoa§tem. Iar aceastä cunoa^tere se poate realiza, desigur, numai prin literaturä"23. Cu pärerea formulatä 23 Szabó Lajos: Hogyan segíthet /ük elő a román magyar kulturális közeledést (Cum am putea ajuta apropierea culturalä románo-maghiara) in Ellenzék din 25 decembrie 1934, p. 6. Originalul citatului: „Sajnálattal kell megállapítanom, hogy nem ismerjük egymást. Eddig magyar részről lekicsinylés, a románok oldaláról viszont
