Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
PLEDOARII PENTRU TRADUCERI ROMÄNO-MAGHIARE 54? in biblioteci de popularizare sau in aditn de biblioteci. Munca organizatä astfel ar avea ca rezultat crearea unei elite de traducätori, singura in stare sä ajute la о cunoa$tere spiritualä autenticä. Citiva ani mai tirziu, in 1935, Ion Chinezu intr-o succintä panorama a literaturii maghiare din Ardeal privea critic modul in care se efectueazä traducerile pina la acel moment, considerindu-le ,,sporadice, inegale §i fára plan"13. Citeva luni mai apói, in noiembrie, acelasi an, Octav $ulutiu in räspunsul la ancheta de anvergurä a Familiei in materie de colaborare culturalä romano-maghiarä, propunea ferm ,,munca practica, nu vorbe ?i congrese", sugerind posibilitätile practice de infäptuire a apropierii. Traducerile erau citate de $ulutu ca ,,cea mai eficace posibilitate de cunoa$tere", cu condifia sä se inceapä $i sä se susfinä „о campanie sistematicä“. О asemenea campanie trebuie sä includä dupä opinia criticului román nu numai opera propriu-zisä de traducere, ci $i „garantii de sincerä räspindire in public a acestora“. Traducerile sä circule nu ,,sä mucezeasca prin magazii", iatä condita esentialä a realizärii unei adevärate cunoa$teri reciproce. Munca editorilor $i librarilor nu era suficientä in acest scop, ci se pretindea ca scriitorii sä punä umärul §i sä lanseze cu entuziasm operele traduse. $ulutiu mergea $i mai departe preconizind intemeierea unei asociatii a scriitorilor romäni §i maghiari, dispuli sä colaboreze $i care, avind sedii in ambele täri (Romania $i Ungaria), s-ar ingriji de traduced, de difuzarea articolelor $i de alte actiuni culturale14. ín ancheta organizatä de M. G. Samarineanu la revista Familia, in 1935, se afirmä multe puncte de vedere demne de luat in considerate, referitoare la problema traducerilor §i a altor mijloace de optimizare a raporturilor culturale romäno-maghiare. Pompiliu Constantinescu recomanda, de pildä, sä se facä ,,o serie de bune traduced a operelor maghiare esentiale, in conditi tehnice cari sä nu fie mai prejos ca cele scoase de scriitorii unguri“. О asemenea actmne temeinicä putea constitui piedestalul solid pentru „ridicarea marelui monument al in^elegerii". Eseistul avea cuvinte de laudä pentru scriitorii maghiari care traduseserä pinä in acel an (1935) mai mult din literatura romänä decit о fäcuserä literati romäni $i prezentaserä traducerile lor in conditi grafice excelente la expozita cärtii de la sala Dalles, organizatä in 1935. ín scopul unei mai aprofundate in telegen P. Constantinescu credea utilä redactarea, in romäne$te, de cätre intelectualii maghiari a unei reviste ,,din care sä putem lua cuno$tintä de näzuintele, de opiniile, de sentimentele $i stärile de fapt ale maghiarimei"15. La rindul lor romänii trebuie sä redacteze in ungure$te о revistä care sä-i facä mai bine cunoscut vecinilor. Victor Eftimiu considera traducätorul nu un simplu tehnician al scrisului, un profesionist oarecare, ci un ambasador al popoarelor: 13 Ion Chinezu, Literatura maghiarä de azi din Ardeal, in Revista iundafiilor regale, an II (1935), nr. 4 (aprilie), p. 183. 14 Räspunsul domnului Octav $ulufiu, in Familia, s. Ill, an II (1935), nr. 7—8 (noiembrie), p. 84. 15 Räspunsul d-lui Pompiliu Constantinescu, ibidem, pp. 82—83. 35*
