Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
546 SILVIA SIN, OLOSZ KATALIN „Apropierea culturalä intre noi ?i minoritäti este incä Utopie, avind la mijloc rolul politicei $i stävilindu-se actiunile de cunoa$tere de baricade istorice de care u§or i$i poate fringe gitul Pegazul"10. Adevärul se aflä undeva la mijloc. Nu s-au inregistrat numai victorii, nu s-a mers in exclusivitate triumfal pe drumul cunoa$terii reciproce prin cultura, dar nici nu s-а dezertat de la Jelül propus. Benedek Elek in räspunsul dat anchetei lansate de Cele frei Cri$uri indica precis solutia urgentä care putea servi „Scopul cel mare" §i anume „Daca se incepe §i se urmeazä traducerea reciproca". Rindurile pe care Benedek Elek le-а adresat acum mai bine de о jumätate de veac revistei orädene impresioneazä §i astäzi prin clarviziune politicä $i prin umanism. Scriitorul maghiar nu privea problema traducerilor din unghi strict estetic, ci о subordona idealului politic de buna conviejuire a najionalitätilor de pe teritoriul romänesc. Declarindu-se impotriva oricarui gen de segregate culturalä, impotriva oricäror infatuari nafionaliste, Benedek Elek pleda pentru sporirea calitativä a literaturii ardelene $i sincronizarea ei cu literatura europeanä, accentuind asupra necesitäfii unirii eforturilor atit a scriitorilor romani cit §i a celor maghiari. Pornind de la convingerea cä „Ardealul e о comoarä comunä tuturor popoarelor conlocuitoare", autorul circumscria lucid conditionarea istoricä a destinului maghiarilor din Transilvania $i implicit a scriitorilor: „noi, scriitorii maghiari, ardeleni, nu putem privi nici spre Orient, nici spre Apus, nici spre Sud $i nici spre Nord. Noi $tim bine cä in afarä de Ardeal n-avem alt loc"11. In septembrie 1923 räspundea la aceea$i anchetä Keresztury Sándor, deplingind disparifia pentru citeva luni a Aurorei §i reliefind importance unei publicatii bilingve puse in serviciul cauzei apropierii. Keresztury dezväluie planurile indräznete ale redactorilor Aurorei care intentionau sä formeze, din mai multe intreprinderi de editurä románé $i maghiare, о societate capabilä sä asigure aparijia constantä a revistei $i difuzarea peste hotare printr-o „bibliotecä Aurora" a personalitätilor de seamä ale literaturii. Intentiile, trebuie sä recunoa$tem, au fost cit se poate de läudabile, dar nu s-au materializat intocmai. Tot Keresztury, un foarte activ publicist in presa transilväneanä romänä §i maghiarä, emitea citeva opinii demne de toatä stima in legäturä cu drumurile practice ale colaborärii culturale romäno-maghiare12. Astfel aläturi de intruniri §i convorbiri comune, recenzii reciproce ale operelor $i revistelor, ziaristul insista asupra intensificärii activitätii de traducere: „Mai cu seamä colaborarea ambelor parti la facerea traducerilor ar da rezultate minunate", noteazä Keresztury. Nu este singurul care pledeazä pentru infiintarea unei intreprinderi de arte grafice la Bucuresti, specializatä in publicarea de traduceri din ambele limbi, 10 Emil Isac, Apropierea culturalä intre noi $i minoritati, In Adevärul, an XXXV (1922), nr. 11.621 (23 februarie), ,p. III. 11 Benedek Elek, Ancheta noasträ ln Cele trei Cri$uri, an III (1922), nr. 10—11 (iunie), p. 174. 12 Keresztury Sándor, Apropierea intelectualä romäno-maghiarä in Ardeal. Consideratiuni istorice $i propuneri practice, In Gindirea I (1922), nr. 19 (1 februarie), p. 363.