Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)

II. Istorie

PLEDOARII PENTRU TRADUCERI ROMÄNO-MAGHIARE

545

VHtom! culturii europene releva ca finte esenfiale ale intelectualilor paciíismul $i internationalismul. ín nr. 4/1923 al Aurorei se fäcea cunoscut un manifest care inifia prímül cerc umanitarist, avind un comitet format din Ion Slavici, Rädulescu-Motru, I. Teodorescu, Panait Mu§oiu, Barbu Läzäreanu, Eugen Filotti, Ion Pas, Eugen Relgis, Keresztury Sándor, Salamon László. Aceasta este deci ambianfa socio-culturalä specifica deceniului trei in Transilvania, in spefä la Oradea unde s-au schifat, in perioada interbelicá, multe gesturi fructuoase in domeniul raporturilor culturale romäno-maghiare. La acfiunile Aurorei se adaugä cele ale revistei Cele trei Cri$uri care se edita de asemenea la Oradea, precum $i ale publicafiei bilingve (románo-maghiare) Culisele editatä la Cluj. In scurta sa perioadä clujeanä Gindirea nu a ignorat nici ea apropierea intelectualä a romänilor fafä de nafionalitätile conlocuitoare. Cezar Petrescu, redactorul revistei in 1921 märturisea Aurorei cä Gindirea se sträduia sä popularizeze confinutul revistelor maghiare $i chiar sä traducä din literatura confraplor unguri, promifind cä „Vom cäuta sä däm mai multä dezvoltare acestei activitäfi"6.

Franyő Zoltán, prezentat de Aurora ca ,,excelentul traducätor estette", intr-o scrisoare trimisä unuia dintre redactorii publicafiei, i$i exprimä adeziunea totalä la aefiunea de popularizare a literaturii románé printre maghiari $i invers, a celei maghiare printre romäni, numind-o „scop pentru care lupt $i eu, in felul meu de vreo 15 ani“, favorizat in aceastä luptä de deprinderea limbii románé incä din copilärie. Autorul scrisorii märturisea in continuare: ,,acum, de doi-trei ani incoace lucrez sirguincios la traducerea noilor lirici"7. Acela$i viu interes pentru cunoa$terea literaturii románé il descoperim la renumitul folclorist maghiar Benedek Elek, care solicita unui redactor al Aurorei sä-1 orienteze pentru a ajunge in posesia unei colecfii de pove$ti populare románe§ti. Totodatä Benedek Elek salutä cu un generos entuziasm gruparea scriitorilor $i arti^tilor románi $i maghiari intr-o asociafie, declarind: „Acest pás s-а intimplat conform bätäilor inimii mele“8 9. Se referea la infiinfarea Asociafiei scriitorilor, ziari$tilor $i arti$tilor proíesioni?ti din Ardeal $i Oradea.

Concomitent cu revista Aurora о altä publicape, Cele trei Cri$uri a lansat in 1922 о anchetä vizind posibilitatea unei „apropieri sincere intre románii $i maghiarii din Románia-Mare". Faza in care se aflä relafiile culturale romäno-maghiare in prímül deceniu postbelic este totu$i una a tatonärilor, cu eforturi din ambele pärfi. Nu trebuie sä ne mire nici optimismul poate prea maré al unora, nici sceptimismul altora. Keresztury Sándor, de pildä, fervent apärätor in epoeä al cauzei colaborärii credea cä „succesul e neindoielnic" in aceastä direefie. Emil Isac, un alt propagator al ideii de apropiere era insä mai sceptic:

6 Cezar Petrescu, Päreri despre apropiere in Aurora I (1923), nr. 8 (februarie), p. 12.

7 Franyő Zoltán, Päreri despre apropiere, ibidem.

8 Benedek Elek, Päreri despre apropiere, ibidem.

9 Keresztury Sándor, Glosá pe programul asociatiunilor din Ardeal in Cele trei Cn'suri, I (1922), nr. 8—9 (15 mai), p. 121.

35 — Marisia, vol. IX.