Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
SCOAÍ.A ROMÄNEASCÄ DUPÄ 191Я 505 nationalitäfilor conlocuitoare de a folosi limba lor proprie31, indeplinindu-le о cerinfä $i un drept vechi. Paralei cu introducerea limbii románé ca limba oficialä, s-au luat mäsuri de redeschidere a §colilor inchise in timpul räzboiului; de alcätuire a unui corp didactic suficient $i loial pentru satisfacerea noilor conditii, printr-o seamä de demersuri speciale, ca numeroasele cursuri de vara32 33, introducíndu-se istoria §i geográfia Romäniei in locul disciplinelor respective maghiare $i altele. in domeniul invafamintului superior reorganizarea Universitafü din Cluj34 a insemnat crearea unui centru de inväfämint §i cultural románesc, iar infiinfarea „Muzeului limbii románe^ti", a „Conservatorului de muzicä §i artä dramaticä", a Operei Romane §i a Teatrului National vor crea populajiei romäne^ti din Transilvania cadrul de a-$i manifesta adeziunea la viaja culturalä a intregii Romänii, expresia unificärii pe plan spiritual $i de factura psihicä. Dupä incetarea activitafii Consiliului Dirigent, in aprilie 1920, $i trecerea atribufiilor sale, inclusiv cele ce priveau instructiunea $i cultele, asupra departamentelor guvernului din Bucure?ti, incepe о febrilä perioadä de cäutäri la nivei national. Aceste cäutäri se vor concretiza prin succesive §i simultane „reforme" care se fin lant pinä spre inceputul deceniului al IV-lea, antrenind numeroase personalitati, cadre universitäre sau cu funcfii oficiale in cadrul administrafiei §colare, fie oameni de ?tiintä de diverse specialitati fie oameni politici etc., care de pe pozifii politico-ideologice $i profesionale dintre cele mai variate se vor lansa in critici de cele mai multe ori intemeiate la adresa intregului sistem de mvafärnint, care continua, a§a cum 1-am deseris mai sus, sä räminä traditionalist §i ineficace, iar guvernantii sä räminä dezinteresati intr-o politicä $colarä ?i culturalä profitabilä sub aspect social §i national35. A „reforma" insemna pentru majoritatea „reformatorilor“ a milita $i propune un inväfämint unitar ?i prin aceasta mai democratic, accesibil in mai mare mäsurä maselor populare, in a$a fei profesionalizat §i diversificat incit sä tinä seama de necesitäfile viefü moderne ale secolului al XX-lea. Nu intimplätor, literatura vastä, scrisä de unele personalitäti despre problematica invätämintului §i a legislafiei acestuia, este pe cit de vastä pe atit de la subiect, surprinzind prin coerentä, originalitate, spirit realist $i rational in analizä, fundamentatä de cele mai multe ori cu argumente $tiintifice. Incercärile cele mai evidente sint reformele aduse in discutia opiniei §i aplicate in aceastä perioadä, cit ?i comentariile critice cu privire la aceste reforme, care s-au fäcut auzite cu prilejul dezbaterilor 31 „Gazeta Oficialä' nr. 6, din 13/27 ianuarie 1919, p. 5. 32 Notele circulare din „Gazeta Oficialä“ nr. 20, 28, 29, 34, 1919. 33 „Gazeta Oficialä“ nr. 5 din 5J8 ianuarie 1919, p. 17. 34 Comunicat oticial de 23 septembrie 1919, in „Gazeta Oficialä“, nr. 57 din septembrie 1919. 35 Ermona Zaharian, Pedagógia románeascá interbelicä, E.D.P., Bucure$ti, 1971, pp. 127—129.
