Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
418 MARCEL $TIRBAN erau obligati «sä lucreze locul primit cu cea mai mare sirguinfä $i punctualitate", altfel fiind pedepsifi $i urmind ca la reforma agrarä sä nu mai fie impärtä^ifi cu loc. ln fine, se aträgea atenfia cä arendarea forfatä nu servea de bazä la nici un titlu de drept pentru a define pämintul $i dupä expirarea contractului. Cu alte cuvinte, se sublinia caracterul provizoriu al arendärilor forfate, folosinfa temporarä a pämintului primit. Arendarea, in sine a nemulfumit pe Iacob Schreiber, iar preful arenzii precum $i limitarea arendärilor forfate la anul agricol 1919/1920 a determinat recurs la Comisia centralä pentru arendäri $i reforma agrarä de la Cluj, din ambele pärfi. La 26 aprilie 1920 prefectul judefului Cojocna inaintind Comisiei amintite toate lucrärile intocmite in problema arendärilor forfate de la Mila$ opineazä pentru respingerea recursurilor, considerind cä hotäririle aduse de el sint conforme cu legislafia agrarä in vigoare §i cä о nouä prelungire a arendärilor forfate pentru anul agricol 1920/1921 este posibilä printr-o altä pertractare27, procedeu generalizat, de fapt pe intreagä Transilvanie. Se cuvine sä ne oprim ceva mai mult asupra unei cereri a färanilor din Oro^faia adusä direct prefectului de la Cluj de cätre о „deputäfie de patru oameni“ la 15 iulie 1919. Semnatä de foarte mulfi färani, dintre care о mulfime de ne^tiutori de carte, petenfii i§i descriu necazurile trecute §i vrerile prezente dovedind hotärirea färanului särac de a lupta din räsputeri pentru о viafä mal bunä. Oamenii din sat — arätau prefectului delegafia sätenilor — au avut ceva pämint arätor, casitor $i pä?une dar ,,prin comasarea nedreaptä intimplatä cam cu 35 de ani inainte, acestea toate le-au pierdut. Oamenii, afarä de 4—5 proprietari mai buni, numai a?a au träit cä au lucrat in parte pe unde au putut, a treia $i a patra iarä vite n-au putut fine neavind nici pä$une nici fin“28. Apói, aratä ei, pe hotarul comunei Oro?faia se intinde domeniul baronesei Bornemissza Andrásné de circa 900—1 000 jugäre dat in arendä in ultimii doi ani lui Schreiber Zápor $i alfi ortaci de ai säi. Í1 ceruse $i oamenii din Oro$faia in iarna anului 1919 Consiliului Dirigent, cä „doarä nouä ni s-ar cuveni“ susfineau ei pe bunä dreptate, dar n-au primit nici un räspuns. ,,E drept cä — spun färanii din Oro$faia, — conducätorul acelui domeniu, Weisz Leopold, dupä multe rugäri $i ameninfäri ne-а dät pä$une de vite cu un pref mare, 9 000 coroane, iar pentru un därab de coastä, päsune de oi ii dam $i acum 4 000 coroane, darä — continuä ei — dupä ce nu mai putem $i nu vrem sä mai purtäm atita ru$ine $i jefuire din partea speoulanfilor oari in decursui räzboiului ?i-au fäcut milioane, iar noi о comunä intreagä nici acuma sä nu putem träi, nici mäcar pentru bani?29". Ei au cerut in continuare prefectului de la Cluj sä mijloceascä in favorul sätenilor arendarea pärfii de mo§ie numitä „bärata“ cu tot ce se gäseste pe ea, cu preful dinainte de räzboi. „Am fost oameni pa$nici — i§i incheiau ei cererea — nu vrem sä folosim forfa, darä dacä umilita ?i dreapta noasträ 27 Ibidem. 28 Ibidem, dosar nr. 1619/1919. 29 Ibidem.
