Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)

II. Istorie

416 MARCEL $TIRBAN cu forfa in pädurile episcopiei de la Oradea situate pe Vale a Dräganu­­lui. Nimeni ?i nimic nu i-a putut opri pe tärani. О pMngere impotriva actiunilor färäne?ti amintite trimite Consiliului Dirigent la 1 iunie 1919 episcopul Radu ?i tot atujnci, in copie, о trimite ?i prefectului de la Cluj;, solicitind, din ambele pärti, sprijin armat.ei Secretam! comunei Alma$ul Mare raporta prefectului de la Cluj la 9 iunie 1919 cä numai ,,cu mari greutäfi $i folosindu-ne de represariile legale ne-а succes suprimarea pä?unärii ilegale pe mo?ia statusului romano-catolic §i s-a restabilit cea mai perfecta ordine"21 22. Locuitorii satului Vlaha (judetul Cojocna) au incercat sä obfinä pe cale petifionarä, adresindu-se prefectului, cele 64 jugäre din pämin­­tul grofului Andrássy Gyula din comuna lor, arendate lui Tasslu Rezső, administratorul mo$iilor lui Andrássy Gyula. Avusese loc ;§i о confrun­­tare intre tärani, proprietari ?i administratorul mo§iilor, probabil in iunie 1919. Pretoml plä$ii Giläu, cäruia ii fusese incredintatä spre re­­zolvare cererea locuitorilor din Vlaha, a raportat prefectului, odatä cu inaintarea intregului dosar al cauzei, la 31 iunie 1919 cä nu a reumát sä facä расе intre partidé. Citeva zile mai tirziu aceea?i cerere a fost dezbätutä la prefectura judetului Cojocna. Din relatarile arenda^ului, facute cu aceastä ocazie, rezultä sä täranii din Vlaha doriserä in 1919 ca pämintul lucrat, altädatä in parte, sä-1 lucreze acum potrivit ordo­­nantei Consiliului Dirigent nr. 82, in timp ce el a fäcut toate sfortärile pentru a mentine vechile relatii oferind täranilor sä coseascä ín parte 1/3 finul $i 1/2 otava. Täranii erau insä hotäriji sä-5i rezolve singuri cererea atunci cind au väzut cä pe cale petitionarä sentinfa in favorul lor se läsa prea mult a^teptaitä. La data cind se purtau discutii, cind aveau loc pertractärile ei erau de mult in folosinfa terenului, unde au intrat cu forta.23 Päminturile marilor proprietari sau ale arenda$ilor, läsate acestora pentru sustinerea familiei lor, de?i trebuiau lucrate, conform prevede­­rilor ordonanfelor ce au reglementat problema arendärilor forfate, in regie proprie, in multe cazuri ele erau date in parte de cätre proprietari sau subarendate. Exemplu árendásul Pap Ferenc a dat in arendä forfatä 700 jugäre din proprietatea lui Barcsai, iar restul de 700 jugäre läsate pentru a fi lucrate in regie proprie, el a recunoscut la 19 iunie 1919 cä „toate sint date pentru lucrare in parte gilänenilor"24. La fei au procedat $i proprietarii Gallus §i Paczy. Ei au cedat in folosinfä oamenilor mare parte din що|$ге, iar ceea ce §i-au refinut pentru din$ii „incä e datä in parte“25. Arendarea forfatä a unei párti din mo$ia grofului Teleki Domokos din Mila?, arendatä de proprietär lui Iacob Schreiber, a constituit atit din partea locuitorilor eit ?i din partea arenda$ului obiectul unor recursuri indreptate impotriva hotäririlor aduse de cätre prefectul judefului. Acfiu-21 Ibidem, dosar nr. 1230/1919. 22 Ibidem, dosar nr. 1105/1919. 23 Ibidem, dosar nr. 1254/1919. 24 Ibidem, dosar nr. 1099/1919. 25 Ibidem.

Next

/
Thumbnails
Contents