Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
410 MARCEL &T1RBAN Situafia social-economicä a färanilor dintr-o altä comunä Ru$tior (jud. Bistrifa-Näsäud), relafiile agrare dintre ei §i baronul Andrei Bánffy, atitudinea acestuia in problema arendärilor forfate au format obiectul unor confruntäri dintre -cele douä ,,partidé" ce se cuvin de asemenea reconstituite. Se cuvin reconstituite pentru datele furnizate in legäturä cu situafia täranilor din Rustier, pentru atitudinea semnificativä, speculativa a baronului Bánffy, caracteristicä de altfel clasei pe care о reprezenta. ,,ln comuna Rustior — scriau locuitorii satului, adresindu-se prefectului de la Bistrifa, la 18 martié 1919 — sintern 120 de familii. Dintre aceste familii nu este nici barem una -care sä poatä träi cu tot ce are de pe pämintul säu". Au arätat apoi, in -continuare, cä Si-au acoperi-t lipsurile de bucate pentru ei $i nutreful pentru vite, lucrínd ín parte domeniul baronului Andrei Bánffy. Oile §i vitele le-au pa§unat tot pe pämintul baronului. ln primäv-ara anului 1919 ei -au dórit sä se sichimbe lucrurile ?i in satui lor §i au cerut administratorului mohiéi sä le dea loc arätor $i päsune pe bani, in arendä forfatä a?a cum prevedea ordonanfa nr. 82/1919. Räspunsul a fost insä negativ. ,,N-a voit a ne da numai fo-arte pufin pämin-t arätor ín parte, in conditii foarte nefavorabile pentru noi", relatau in scrisoarea lor fär-anii, $i au cerut prefedtului a le „exopera" arendarea pämintului -cu preful stabilit de lege. Dupä о lunä si jumätate, interval in care avusese loc pertractari la f-afa locului, prefectul judefului Bistrifa-Näsäud a anunfat pe reprezentanfii comunelor Ru$tior ?i $ieul Mare -cä a aprobat toate punctele inscrise in protocolul luat la 7 mai 1919 in $ieul Mare, ln aceeasi zi, la 8 mai 1919 prefectul $i referentul agricol ii comunica ;?i baronului Bánffy cä este obligat, in temeiu-1 ordonanfei nr. 82/1919 sä dea comunelor Sietil Mare §i Ru$tior in arendä forfatä 223 jugäre in sohimbul a 35 coro-ane/jugär; sä opreascä pä^unatul vitelor §i äl oilor din alte comune $i alte judefe chiar, cu proprietarii cärora baronul incheiase probabil infelegeri -anterioare $i intreg terenul de fin-af sä fie dat in parte, pe 3, färanilor din cele douä comune, cu excepfia a 60 de jugäre de trifoi $i lucernä ce urmau sä fie cosite pentru säminfä — farä a se aräta in ce condifii urmau a fi cosite. Räspunsul baronului Bánffy, la hotärirea prefectului, a fost un recurs in care nega, de la inceput valabilitatea hotäxirii acestora. El a respins dreptul färanilor din Ru$tior, la arendarea forfatä a mo$iilor mai intii pentru c-ä in toamna anului 1918, in timpul revolufiei, castelul säu n-a fost ocolit de cätre färanii satului räsculafi. Poate pentru aceste fapte, ca $i alfi mari proprietari din Transilvania, baronul Bánffy ii chemase pe fäpta$ii räzvrätifi la judecatä, cäci, afirma el in recurs ,,chesti-a aceasta e altcum in curgere". A invocat apoi acea parte a ordonanfei nr. 82 ce prevedea arendarea forfatä a terenurilor unde lipsea inventarul agricol, acolo unde cultura nu era garantatä. Fäcind ape-1 la cifre el a insirat numärul vitelor de c-are dispunea, $i a calificat mosia ca fiind cultivatä rational, administrata de el insumi si in consecinfä — dupä pärerile sale — nu era obligat sä dea pämintul färanilor in arendä forfatä. A incercat, evident sä se foloseascä de о prevedere a ordonanfei nr. 82/1919 ce a existat in adevär. Numai cä incercind, in altä parte
