Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
RAPORTURILE DINT RE JÁR AN I $í MARII PROPRIET ARI 411 a recursului, sä justifice de nu poate da pämint ín arendä — fiindcä pämintul fuses'e dat din iarnä in parte „ca de obicei" — s-а contrazis pe sine in cele susfinute mai sus. El a revenit in citeva rinduri asupra muncii in parte fie atunci cind a vorbit de trecut, fie cind s-а referit la prezent: ,,Eu sint gata — spunea el in recurs — precum 5i in trecut totdeauna am facut, a ajutora pe fa rani, sint gata deci a da ce se poate, dar insä in parte, pentru cä bazat pe ordonanta din chestie nr. 82, sint indreptafit a cere respectarea §i intereselor mele prea motivate. Din pártile de hotar la care se provoacä avizul prefectul le voi putea da, sustinea baronul Bánffy, in parte ... precum este datina primitä ?i veche, cäci despre modul därii in parte ordonanta nr. 8 nu dispune, räminind prin urmare in vigoare, la cazuri concrete, datinile vechi"8. Baronul Bánffy s-а dovedit un recurent abil, folosindu-se de pártile neclare ale ordonantei, dar bazindu-se in sustinerea cauzei sale tocmai pe aceste parti ale ordonantei nr. 82 s-а acuzat pe sine cum nimeni n-ar fi putut face mai bine. A sesizat $i a incercat sä se folosescä, a?a cum au fäcut §i alti multi mari proprietary de lipsa öbligativitätii preväziutä in ordonanta nr. 82 de a se da in arendä fortatä terenurile ce au depä$it о anumitä suprafatä, indiferent de conditiile in care erau lucrate, о prevedere ce ar fi conferit ordonantei о apropiere de ceea ce se u?tepta din partea täranilor — о apropiere de reformä agrarä. Baronului Bánffy nu i-a scäpat, $i de asemenea a incercat sä se prevaleze de о altä laturä a ordonantei confuzä. Ea prevedea in ichiar primul säu articol darea „in parte, respective in arendä" a pämintului. Folosindu-se de aceastä formulare el s-а declarat dispus sä dea „cit ponté" in parte. In sprijinul acestei formule alese el a adus 9Í trecutul, obiceiul vechi de a da in parte pämintul. Prin aceasta el a dovedit 'cä de fapt nu-$i lucra pämintul in regie proprie, cä nu dispunea de inventarul agricol necesar pentru а-l lucra singur $i in consecinfä nu se incadra in prevederile ordonantei nr. 82 ce exceptau, in mod indirect numai terenurile agricole lucrate in regie proprie. Prin afirmatiile sale in ansamblu a dovedit cä persista incä practica muncii in dijmä pe pämintul säu in anii primului räzboi mondial ,$i cä a incercat sä continue $i la terminarea acestuia. Pe de altä parte s-а desprins pregnant lupta täranilor din Ru$tior, violentä in 1918, petitionarä, dar hotäritä in 1919, de a lichida relafiile cu caracter feudal dintre ei $i baronul Bánffy. Locuitoriii unei alte comune, Nädä$elu, din acelasi judet, au avut de infruntat $i ei in 1919 fie actiunile directe de incälcare a prevederilor ordonantei Consiliului Dirigent nr. 82/1919 din partea mo$ierului E. Fülöp, fie cele indirecte, ispeculative toate folosite ín acéla$i ,scop de a-?i salva mo$ia sa de peste 400 jugäre sau de a obfine isubstantiale valori materiale in schimbul ei atunci cind a inteles cä päistrarea mohiéi in intregime sau a vechilor relatii de produotie in forma „traditionalä", nu mai erau posibile. Intilnim in atitudinea proprietarului E. Fülöp nu un unicat, un caz izolat, ci un caz tipic caracteristic perioadei cind 8 Arh. St. Bistrita, Fond. Consilieratul Agricol al Judefului Bistrifa-Näsaud, dosar nr. 1/1919, fiiele 163—165, 176—171. ( = C.a.j. Bistrita-Näsäud).
