Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
I. Arheologie
36 V ALERIU LAZÁR touhii un ultim obstacol interior al Cetápi. La niveluri mai joase pe latura de nord mai existä incä douä valuri de pämint relativ paralele, valuri care au fost precedate ín interior de cite un $anf de apärare. Trei valuri asemänätoare, azi mai pufin vizibile, sínt §i pe latura mai ingusta, vestiicä, spre ?aua care <leagä asezarea de Cetatea lungá. Secfiunile säpate (I—III, 1968,- IV—VII, 1969, Nagler, pl. I—V) pe platou aratä cä stratui de cultura Cofofeni este ín unele porfiuni subfire. In aceste porfiuni stinca se aflä uneori la —0,10 m fafä de nivelul actual de calcare. Numai pe cornisa dinspre nord, unde depunerile sínt mai groase, s-au descoperit vestigii mai numeroase. Aici, ceramica si chirpicul provenit de la bordeie formeazä un straf gros, continuu de cél pufin 1 m. Vestigiile cele mai bogate au fost descoperite in extremitatea estica a platoului (secfiunea V). Ceramica Cofofeni (§i romana) a fost descoperitä si pe о terasä, intre valurile de pämint (nord-vest; secf. VI). Pentru cunoasterea amenajärii sanfurilor cu val a fost deschisä secfiunea VII fNägler, pl. IV), perpendicularä pe cele douä valuri din partea de nord a Cetafii. Aici, fragmentele ceramice Cofofeni ($i románé) au apärut la —0,10 m. S-а constatat cä amplasarea $anfurilor cu val a fost condifionatä de necesitafile impuse de apararea platoului central. Ele, valurile, au fost suprainälfate in punctele mai expuse cu construcfii de lemn. Avind pánté inaecesibile (est, sud), $anfuri cu valuri dinspre nord, sanfuri cu valuri spre $aua din vest, val ?i palisade pe platóul superior, situate spre vest, parfial si spre est, Cetatea scurtá a avut о buna si trainicä pozifie strategioä. 8. $ORO$TIN (com. $eica Micä, jud. Sibiu)12 Literature arheologicä a menfionat deseori, färä precizäri topografice, о asezare preistoricä (Cofofeni) pe teritoriul satului, cu fragmente oeramice decorate cu incizii, impunsäturi suocesive, ,,boabe de linte". Probabil materialele si asezarea la care se referä autorii este Chicera sau, cum ii mai spun localnicii, La chiciurä, descoperitä recent si cercetatä de un colectiv al Muzeului Brukenthal din Sibiu (1972; Const Itu; Th. Nägler; pl. II/6; V/3). Asezarea este situatä in nord-estul satului. Punotul Chicera, pe care este asezarea, dominä prin inälfimea sa (515 m) spafiul inconjurätor. El are in virf un platou, u$or aplatizat, de forma ovalä. Pantele inälfimii au fost amenajate in terase. Asezarea, precum si о parte din cele douä terase din jur, sint märginite de sanfuri si valuri de pämint, aplatizate. La baza uneia din terasele superioare sanfu'l se pästreazä mai bine. Sondajele ide mici dimensiuni, efectuate spre marginile platoului, aratä cä grosimea stratului de culturä depäseste uneori 0,80 m. Eie 12 Herepey K., AFM, II/l, p. 52; H. Schroller, StuKz, p. 75, nr. 42; Roska, Közi., I, 1941, p. 78, nr. 261; idem, ErdRep, p. 251, nr. 81; Székely Z., Cercetäri arheologice in comuna $oro?tin, in Din activitatea Muzeului Raional Media?, 1, 1953, pp. 3—8 (= Din activitatea...); idem, SCIV, XIX, 1968, 3, p. 426; P. Roman, op. eil., p. 85, pct. 184.
