Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
332 ADRIAN STOICA locuiesc ln Valahia §i Moldova". Manifestul — se scria in raport — adreseaza populatiei chemarea ,,nn vä sinichlslti de nimic $i nu vä fie teamä"1. Este cert cä domnitorul Alexandru Ion Cuza se preocupa de problema desävlr^irii procesului de unificare a poporului román, imediat dupä alegerea sa. Existä date §i fapte care ne confirmä aceastä nobilä preocupare a lui Alexandru Ion Cuza. S-au purtat tratative diplomatioe cu Franfa §i Italia, tratative ее au afirmat in prima jumätate а anului 1859 principiul unirii tuturor romänilor intr-un singur stat national. Edificator ni se pare in acest sens ,$i actul domnitorului Cuza de a mobiliza in tabäia de la Flore$ti grupurile de armatä din cele douä principate. Prin aceasta, se exercita $i о presiune vizibilä asupra Austriei. Referindu-se la infläcärarea cu care au räspuns masele populare acliunii de la Florenti, un corespondent al ziarului „Steaua Dunärii“ scria: „Niciodatä n-am väzut imbräti$indu-se cu atita cäldurä serviciul armelor ca acum"2. Ziarul „Románul" cerea „a nu cruta nici un sacrificiu spre a puné pe románi intr-o stare de armare olt se poate de buna spre a ne putea apára pe női in$ine"3. Planurile de luptá ce au vizát pentru un timp foarte scurt cucerirea independentei de stat $i desávír$irea unitátii poporului nostru nu s-au realizat ín anii de domnie ai lui Al. Ion Cuza, datoritá i§i conjuncturii externe. Cu toate acestea, s-а obtinut Ja 6 septembrie 1859 la Paris, recunoa$terea de cátre Austria §i Turcia a dublei alegeri a domnitorului Cuza, care nu a renuntat nici un moment la ideea ínfáptuirii máretelor deziderate ce státeau ín fata románilor. In intreaga perioadá de domnie a lui Al. loan Cuza, románii din Transilvania §i-au afirmat sentimentele ?i aspirafiile comune cu fratii lor de dincolo de munfi. Incepind cu a doua jumätate a anului 1866, Curtea imperialá $i clasele dominante din Austria, oäutau cu infrigurare о schimbare in politica interna. Habsburgii voiau sá^$i mentiná cu orice pret privilegiile lor economice §i politice, de aceea cáutau о solutie salvatoare, mai ales ca evenimentele cunoscute, ce s-au petrecut pe plan extern precum $i situafia interna nu erau de natura sä-i lini^teascä. Solufia au gäsit-o in inoheierea pactului dualist austro-ungar in anul 1867. La numai citeva zile dupä incoronarea sa ca rege al Ungariei, imparatul Francisc-Iosif a anulat cele douä legi adoptate de Diéta din Sibiu in 1863 $i a sanefionat legea asupra incorporärii Transilvaniei la Ungaria. Politica de tatonäri ?i de concesii temporäre, de nesiguranfä $i de cäutäri dusä timp de cifiva ani in imperiu luase sfir§it4. 1 Raport anonim despre evenimentele din para Romäneascä $i Moldova, arätind influenta acestora asupra Transilvaniei, in M. Popescu, Documente inedite piivitoaie la istoria Transilvaniei inire 1848—1859, Bucure$ti, 1929, pp. 255—257. 2 „Steaua Dunärii“ nr. 131, 26 iunie 1859, p. 514. 3 „Románul" nr. 70 din 13/25 iunie 1859, p. 277. 4 Cf. Unirea Transilvaniei cu Románia. 1918 (sub red. I. Popescu-Puturi §i A. Deac), ed. о II-a, Bucure$ti, 1972, p. 159.
