Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
RELAJIILE INTRE VECHEA ROMÄNIE fii TRANSILVANIA 333 Légiié votate de parlamentül ungar din 1868 si in anii urinatori, pe lingä faptul cä au desävirsit pactul dualist au lovit in modul cél mai dureros in interesele, drepturile $i näzuinfele maselor populare romane^ti. Protestele ímpotriva compromisului dualist de clasä au cuprins atit Transilvania cit si vechea Románie. Deputatul Alexandru Roman in discursui rostit, in cadrul sedinfei Camerei reprezentantilor Ungariei din 27 noiembrie 1868, cu ocazia dezbaterii generale asupra proiectului de lege pentru egala índreptatire a nafionalitätilor aräta ее inseamnä nationalitatea, fäcind о incursiune de-а lungul istoriei. Dind un exemplu mai recent, Al. Roman spunea: ,,ín epoca absolutismului pina prin anii 1865—1867, „chestiunea ungureascä" ce a fost alta daca nu problema de nationalitate? Mi se va spune cä a fost о problema de „libertate". Da, a?a am considerat-o si noi impreunä cu Europa civilizatä, in fafa cäreia nafiunea maghiarä se bucurä de simpatie. Dar dupä inaugurarea dualismului care nu este altceva decit „Unio duarum nationum contra plures" a ineetat de a mai fi о chestiune de libertate, degenerind in egoism national"5. Prevestind desträmarea imperiului austro-ungar autorul aräta cä dubia centralizare, dupä opinia unora, este si о problemä de libertate, intrucit cele douä nafiuni cärora le este util dualismul, in iubirea lor exageratä pentru libertate au confiscat-o in intregime in favoarea lor. Remareäm cruda si amara ironie a deputatului román privind dualismul. „Dacä dualismul — spunea el — nu este primul pas spre federalizare, atunci el este ultimul pas ce conduce sigur la desträmarea imperiului austro-ungar, pentru cä facind о abstracfie de pericolele ce pot izvori din nemultumirea popoarelor ce gem sub jugul acestei duble centralizäri, insäsi aceastä centralizare cu douä capete poartä in sine säminfa eternei discordii, a luptei continue, a rivalitätii si a desträmärii finale"6. Proiectele de legi supuse spre aprobare si votate in 1868, (Legea cu privire la nationalitäti si Legea referitoare la invätämint), prin prevederile lor, umileau, apäsau si insultau nafionalitätile din cuprinsul monarhiei. „Se poate oare о batjocurä mai mare pentru о natiune, decit aceia de a se pune la indoialä existente ei nationalä si a se decreta moartea ei politica"7, exclama AI. Roman. Raprezentantii Comitatului Zarand, referindu-se la dreptul nafiunilor de a se folosi de limba lor maternä arätau: ,,... Dar dreptul rational ne invafä cä, un popor, о nafiune nu are dreptul sä domine alte popoare si cu atit mai pufin de a le impune limba. $i maghiarii niciodatä n-au putut sä faca un pás mai teribil pentru a nemulfumi popoarele ce locuiesc aceastä fara, si un pas mai däunätor färii, decit atunci cind impotriva dreptülui natural si u oricärei rafiuni politice, au decretat limba maghiarä ca singura limbä ín 5 „Federatiunea", nr. 15 din 2/14 octombrie 1869. 6 „Federatiunea", nr. 15 din 2/14 februarie 1869. 7 Idem.
