Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
I. Arheologie
A$EZÁRI DE INÄLJIME, CU TERASE COJOFENl IN TRANSILVANIA 29 Sondajele sumare nu au precizat insä structura a?ezärii, nici a teraselor. Materialele rezultate din sondaje (ceramics, resturi lllice), nepublicate (in Muzeul Unirii din Alba Iulia ?i ín muzeul din Orä?tie), incadreazä a?ezarea de pe virful Ple$a in faza finalä a culturii Co(ofeni. Ceramica este comunä prin facturä ?i ornament; céléi din a?ezäri>le de inälfime. Ca piese litice amintim din a$ezare douä topoare perforate (Muzeul din Orä?tie, inedite; pl. VII/2; VIII/4). Säpäturi de amploare, care se impun, ar putea lämuri ?i aduce contribufii inedite asupra a?ezärii de la Blandiana. 3. BO ART A (com. $eica Mare, jud. Sibiu4) A?ezare Co(ofeni pe dealul Cetate sau Cetätuia, situat la sud de sat (pl. II/3; IV/1, 2). Cetatea, de forma triunghiularä ovalä, are un diametru de aproximativ 180mX80m. Spinarea dealului este te?itä, aplatizatä, inconjuratä de pante terasate, amenajate artificial. Douä terase amenajate se recunosc ?i astäzi u$or pe latura de nord a dealului. In fafa dealului, spre est, este un val semicircular de mari dimensiuni, in cea mai mare parte de origine naturalä, a cärui formä о eviden(iazä un $ап( adincit in pantä, $an( care separä valul de restul dealului, aocentuind inaccesibilitatea platoului. Prin pozifia sa izolatä, iprin silueta impozantä, prin dimensiunile sale eonsiderabile, Cetatea de la Boarta dominä spafiul limitrof. Dupä opinia prof. Horedt, Cetatea ia, prin conformafia sa exterioarä, aspectui céléi mai impunätoare a?ezäri preistorice din Transilvania, depä?ind chiar a$ezärile similare ale epoeilor bronzului ?i Hallstatt5. Cunoscutä incä la sfir^itul secolului al XIX-lea, Cetatea nu a fost cercetatä ?i exploratä decit incepind cu anul 1942. Säpäturile, de atunci, ale prof. К. Horedt pe platóul Cetätii (sec(iunile А—D; pl. IV/1) au scos la ivealä topoare fragmentare din piaträ §i fragmente sau vase Cofofeni, intr-o formä tipologicä variatä (strächini, ce§ti §.a.), fuoaiole. Ceramica era decoratä cu ineizii $i impunsäturi succesive. Un singur fragment era decorat cu „boabe de linte". In anii 1965—1967 au fost reluate säpäturile pe Cetate (Muzeul de istorie Media?,- S. Dumitra?cu, G. Tógán, L. Meze?an, Rommrich; pl. IV/2). Eie au evidential faptul cä, purtätorii culturii Cofofeni au locuit aproape intreaga suprafafä a platoului, indeosebi coltul lui de nord-est, in locuinte de suprafata rectangulare ?i semi-adincite (semi-4 C. Gooss, Korrbl VSL, I, 1878, p. 98; Roska, Közi, I, 1941, p. 71, nr. 196; idem, ErdRep, p. 182, nr. 229, (cu bibliográfia); C. Daicoviciu, ACM/, 1942, p. 100; D. Popescu, Bronzezeit, p. 24, nr. 3; I. Berciu, RT, X, 1944, p. 133; K. Horedt, WPZ, XXX, 1943, pp. 193—195; idem, Apulum, III, pp. 57—69; p. 58, fig. 9; p. 59, fig. 10, 11; p. 60, fig. 12; p. 63, fig. 14; p. 65, fig. 15; D. Berciu, Ist Rom, I, 1960, p. 81; idem, SC/V, I, 1950, 2, p. 72; S. Dumitra$cu, G. Togan, Säpäturile arheologice de la Boarta„Cetäfuie“ (jud. Sibiu), in ActaMN, 1971, VIII, pp. 423—437 (raport de säpäturi sumar, neconcludent); Székely Z., SC/V, 19, 1968, 3, p. 427; P. Roman, op. с/f., p. 801, pct. 142 (cu ilustra(ia specificata). 5 К. Horedt, Apulum, III, p. 58.
