Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
BURSIERII FONDURILOR GRÄN ICERENT I NÄSÄUDENE (1861—1876) 271 1 august 1851, la 12 membri (cite un reprezentant de fiecare companie)8. De$i Fondul de mondire a fost recunoscut de cätre guvernul militar $i civil ca fiind proprietate „nedisputaverä“ a comunelor gränieere^ti, fo?tii grSniiceri au fost impiedicati prin diverse vexafiuni ale administratiei finamciare sä-1 foloseascä in scopul destinat. Ba mai műit, odatä cu instituirea administrafiei civile (1 aprilie 1851), erariul a pretins predarea „definitiva", ca „avere erarialä", a Fondului de mondire ?i a „restului" Fondului de provente, pretenfie acceptata de conducerea militarä <$i civilä a districtului9. In urma acestei situafii, Comitetul administrativ al fondurilor gränicere$ti — singurul organ imputernicit de cätre proprietarii de drept sä administreze averea gränicereascä — a fost impiedicat sä-§i exercite, in fapt, misiunea, deoarece respeotivele fonduri nu i s-au prédát decit „in idee". Fo$tii gräniceri au fost nevoifi sä ducä о luptä grea, de mai multi ani, cu fiscul austriac, pinä cind, in sfirsit, problema apartenenfei fondurilor gränicere^ti s-а rezolvat in favoarea lor. Irucä din vara anului 1851, Comitetul administrativ al fondurilor gränicere$ti a cäutat sä punä in praoticä hotärirea din 13 martié privind acordarea burselor din Fondul de mondire. La 2 august 1851, reprezentantii comunelor gräniicere^ti, adunati la Näsäud, au ales 18 tineri, fii de gräniceri, care urmau sä primeascä burse din fondul amintit10. Deoarece comitetului administrativ nu i s-а prédát incä nici un ban din sumele necesare, sume „luate spre pästrare" de „Oficiul de dare din Bistrifa", hotärirea de mai sus a rämas numai pe hirtie. fncercäriie ulterioare s-a-u izbif de aceea^i rezistenfä — administratia financiarä — care, cu toate intervenfüle la guvern $i chiär la impärat, ale membrilor camitetului administrativ, s-а opus cu incäpätinare predärii banilor din Fondul de mondire. ln urma acestei situafü, reprezentanfü fostelor comune gränicere$ti, intrunifi la Näsäud in august 1860, au decis sä trimitä о „deputafiune“ la impärat, care sä icearä, printr-un memoriu argumenitat, urgentarea clarificärii situatiei fondurilor gränicere?ti $i separarea acestora de bunurile erariale. Memoriul, semnat de cei 4 membri ai delegatiei — Vasile Na^cu, George Lica, loan Purceilä $i Ioachim Mure?anu — a fost inminat impäratului la 13 decembrie I86011. Räspunsul monarhului a venit abia ila 27 august 1861, in urma deselor interventii ale lui Vasile Na^cu (rämas singur la Viena sä apere drepturile gränicere?ti) la cabinetele mim$trilor austrieci $i la impärat. Prin rezolufia impäräteascä din august 1861 s-а restituit — aläturi de alte drepturi gränicere$ti — $i Fondul de mondire, „in starea de avere“ constatatä la desfiinfarea regimentului, „dimpreunä cu interesele §i capitalele" crescute de atunci pinä la finele anului 186112. 8 Ibidem, p. 59. 9 Florian Porcius, op. cit., p. 36. 10 Nestor $imon, op. cit., pp. 60—61. 11 Ibidem, p. 197. 12 Ibidem, p. 412.
