Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
$COALA DIN REG. MURE$ULUI SUPERIOR 215 drumate: „In decurs de 12 ani in care am fost pus director peste toate scolile sate$ti din Transilvama, niciodatä nu am pregetat a le oerceta, inidruma §i intäri, dar nici nu au rämas färä rezultat ingrijirile mele, fiindcä la straduintele depuse, numärul lor s-а ridicat cu 300. Sub impäratul Iosif al ill-flea de frei ori 'a trebuit sä le vizitez, una cite una, si am dat relatii oficiale despre starea §i progresul lor'1.18 Inlaturarea lui Gh. $incai din acest post, prin intrigä si calomnie, a constituit о grea loviturä pentm sc о ala románeasca din Transilvania. О data cu plecarea lui multe din ele si-au inchis portile, una cite una. Dar Gh. $incai nu numai cä a deschis scoli, ci a$a cum arätam mai sus, le-а inzestrat si cu cele necesare, ín prímül rind cu manuale a cäjror lipsä se resimtea atit de acut. Pe liingä aceasta, a acordat о deosebitä atentie pregätirii elementelor care trebuiau incadrate la Sero lile nou infiintate. Lipsa dascälilor pregatifi era viu resimtitä in scolile transilvänene, care erau läsate in grija diecilor bisericii. Ori, ce se putea astepta de la ace$ti biefi oameni care in majoritatea cazurilor erau ei ínsisi nestiutori de carte, invätätura lor constind in deprinderea de cintece liturgice si citeva rugäcium, fapt care a avut nepläcute repercusiuni asupra scolii $i invätämintului. Aceastä penibilä situafie ne este plastic prezentatä la 1791, in urmätoarele: „Voia prea inaltului impärat Iosif al II-lea a$a de bine a fost intocmitä, incit acum avem destule scoli romänesti, insä färä folos $i färä toatä ínflorirea. De asemenea si domnul Gh. Adamoviai epiisoopul pravoslavnic al Ardeaiului si Gh. $inoai ca niste orinduiti directori, se nevoiesc despre desteptarea si buna crestere a copiilor celor románesti, insä mäcar cä acestia de laudä vrednici domni, multe сагЦ románesti, cu vätämarea sänätätii si scurtarea vietii sale, pentru freaba pruncilor románesti au fäcut, si in tipar lumii le-au dat, pinä acum foarte putinä märturie au dat neamului romänesc de invätätura sa"19. Aceasta era situatia pe care eu durere о consemneazä in cele de mai sus autorul lor. Era peste puterile unui om, oricltä bunävointä ar fi avut, de a schimba radical fata lucrurilor. De aceea multe asa-zise scoli au inregistrat rezultate sub toate asteptärile. Totusi, aceste modeste ínceputuri pun in luminä strädania unui popor, care dorea cu ardoare a se adäpa la izvorul invätäturii. Erau licäriri modeste in bezna opacä a unor vremi de cumplitä asuprire. ln 1786 erau in Transilvania abia 223 scoli sustinute de stat, dupä cum urmeazä: 38 germane, 140 maghiare, 45 románesti, din care 32 unite Si 13 neunite. ln procente situatia prezintä urmätorul aspect: 80% maghiare si germane si numai 20% románesti. Dinire cele 39 scoli unite ce apar in aceastä conscriptie, 18 erau organizate de stat, dintre care 17 aveau oonstructii rele si numai una amenajätä in clad ire corespunzätoare. Neorganizate apar 14 scoli unite si 13 neunite cu localuri proaste Si däräpänate.20 18 Nicolae Iorga, Istoria invätämintului romänesc, Bucure$ti, 1914, p. 124. 19 Prefatä la lucrarea lui Dem. Jerkovits Istoria Alexandrului cel Mare din Makedonia ?i a Iui Darie din Persia imparafi, Sibiu, 1791. 20 Lucia Protopopescu, op. cit. pp. 67, 80—81.
