Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Recenzii
788 I. TALOS 2 reale“; cäci „se aruncä ceea ce impiedicä fuga“ (p. 64). Foarte räspindit e §i complexui de motive denumit pars pro toto, care are la bazä ideea participärii sau simpatiei $i dupä care tot ceea ce a fost unit cindva, i$i pästreazä acelasi destin si dupä separare. Cel mai cunoscut exemplu din basmul european este „Der singende Knochen“ (Osul cintätor). Se poate exemplifica insä $i cu basmul romänesc „Fata Pajorii“: spre a nu fi ajunse de Pajurä, cele douä fete se prefac in paltini; un ciobänas taie о crengu^ä din fiecare §i isi face douä fluiere, care ii cintä fiecare povestea celor douä fete (Povefti din Transilvania, pp. 124—133); pentru complexui de motive denumit de Röhrich „insufletirea unui bäiat ucis“ (p. 67) putem trimite la basmul „Voinicul, mumä-sa si zmeul cel cu douäsprezece capete“ (ibid, pp. 198—208), in care tinärul e täiat in bucä^i, apoi e recompus §i inviat. Röhrich se ocupä si de formulele verbale de tipul „Sesam, deschide-te!“, motive care au pästrat imaginea magicä a lumii, о imagine crezutä, deci realá pentru mentalitatea respectivä. Dupä un capitol referitor la metamorfoze in basm (pp. 81—102), la care nu ne oprim, deoarece problema e mai cunoscutä, autorul stäruie asupra credinfelor si obiceiurilor (pp. 102—123), cu deosebire asupra celor de la nuntä. El descoperä in basme numeroase motive care provin din obiceiurile de altä datä, obiceiuri care au dispärut, pästrindu-se numai prelucrarea lor literarä, care, la rindul ei, pare färä inteles. Asa e motivul cäsätoriei cu cea cäreia i se potriveste un anumit pantof; in unele färi romanice se cunoastc obiceiul ca toti nunta$ii sä incerce ün anumit pantof, care se potriveste insä numai miresei (p. 106). Alte motive de basm: fata alege ca mire pe cel care dä räspunsul corect la о anumitä intrebare, motiv in care vedem obiceiul distractiv al ghicitorilor puse la nuntä (p. 110); sau: mirele e pus sä-si recunoascä mireasa dintre mai multe fete imbräcate identic, motiv care reproduce un obicei nuptial (pp. Ill—112). Multe aspecte inedite ni se oferä in capitolul „Cruzimea basmului“ (pp. 123—158), dupä care autorul prezintä problema veracitätii basmului in folclorul european. El demonstreazä cä „basmul crezut“ s-а mentinut in Alpi si Pirinei, in tinuturile celtice ale Irlandei $i Scotiei, in Islanda, in tärile baltice, in Peninsula Balcanicä. Pentru folclorul romänesc, Röhrich se sprijinä pe informatu publicate de M. Gaster (p. 173). Problema a fost cercetatä insä mai recent, de cätre О. Birlea (Antologie de prozä popularä epicä, Buc. 1966, vol. I, pp. 29-—31), care pune in eviden(ä trei atitudini principale ale povestitorilor romäni cu privire la veracitatea povestilor: cei bätrini considerä cä „toate povestile s-au intimplat cindva in trecutul indepärtat“; altii soväie: „poate cä s-o-ntimplat cindva, oarecind $i oarecind“; in sfir§it, altii sint de pärere cä „povestile sint simple fictiuni, näscocite cu scopul de a se intretine oamenii in timpul über“. Desigur, observatiei pätrunzätoare a lui Röhrich nu puteau scäpa diferentierile etnice de coneeptie (pp. 182—191) si nici raportul dintre gindirea magicä si civilizatia modern^ (PP- 191—199). Realitatea pätrunde in basm si prin mediul social al povestitorului (pp. 207—222); povestitorii proveniti din päturile särace ale populatiei zugrävesc actiunea basmului in functie de conceptia lor, introduc scene de säräcie, subliniazä diferentele de clasä dintre personaje, fac criticä socialä, isi indreaptä simpatia cätre cei säraci. Ultima parte a cärtii cerceteazä realitatea interioarä a basmului (pp. 223—242). Excelenta monografie realizatä de Lutz Röhrich, care se bazeazä pe un vast material folcloric, cercetat de pe о pozitie avansatä, se adreseazä literatilor, folcloristlor, sociologilor, studentilor etc. О editie romäneascä, pentru uzul aceluiasi cerc de cititori, ar fi deosebit de binevenitä. ION TALOS
