Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)

Studii şi materiale - III. Etnografie

39

FOLCLORUL VAU GURGHIULUI (III)

711

Numeroase sínt, in Valea Gurghiului, §i cintecele despre soartä si noroc. Cele mai multe dintre ele se referä la lipsa norocului, explicata, uneori, printr-o nejustificatä inechitate (Frunzu(ä verde de soc / Uämu bun n-are noroc. / Cä uäm bun am fost si ieu / $i norocu mni-o fos’ räu... — Mg. 1223 a), acesta fiindu-i häräzit, pe nedrept, „omului räu“ sau „präpädit“ (Mg. 1352 h). Alteori lipsa norocului se datoreazá absented de la „impär(ealä“, a eroului liric, care era „la lucru“, „la cimp cu plugu“, de unde §i blestemarea uneltelor, ca intr-un cintec cu pregnantä tonalitate socialä din Ibäne$ti:

Cind s-o-mpär(it norocu Am fost la cimp cu plugu.

Plugu, focu sä-1 fi ars,

Noroc nu ni-а mai rämas.

Num-on pic intr-un pähar,

§-äl-o fost numa amar;

Num-on pic intr-o cutie,

$-o fo’ numai säräcie.

(Mg. 1437 I u, Ibäne§ti-Pädure, inf. Todoran Rafila, 38 a.)

Orice demers al eroului de a avea, in sfin?it, noroc, rämine zadarnic, adversitä(ile fiind mai puternice decit cäutärile sale infrigurate: Ardä-te focu noroc / Cum te mu(i din loc in loci / Si la min’ nu vii deloci. / Treci dealuri si treci päduri / Si pe mine mä-ncunjuri (Mg. 1510 bb), explica(ia fiind cuprinsä intr-un frumos cintec din Casva §i Jabeni(a:

Mindrä floare-i norocu Nu räsare-n tät locul;

Cä räsare p’ingä vale,

Si s-alege cine-1 are.

Cä si io mni-am sämänat,

Pe-a mea samä s-а uscat;

Cä §i ieu mni-am räsädit,

Pe-a mea samä n-a iesit.

Ieu mni-am sämänat noroc,

Mni-o iesit parä §i foc;

Eu mni-am sämänat tignealä,

Si mni-o ie§it foc §i parä.

(Mg. 1352 m, Ca$va, inf. Boaru Ionei, 48 a.)

Alte texte poetizeazä pierderea norocului: in apä, baltä, täu sau vílcea, de obicei pe vremea cind mama fetei färä noroc era insärcinatä (Mg. 1412 I p; 1349 1). In alte cazuri, pierderea norocului se datoreazä de asemenea „mäicutei“, care l-а pus „cu lemne pä foc“ (FA 07598), sau $i-a blestemat propriul copil sä nu aibä noroc: