Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - I. Arheologie
68 M. BLÄJAN, e. STOICOVICI. P. GEÖROCEANU, C. PACURARIU 12 a?ezarea s-а extins pe о suprafa^ä mare, ocupínd vatra actualá a satului. ln aceastä zonä se constatä numeroase resturi de locuire, substructi de clädiri de piaträ ?i cärämidä, tigle, olane, cuptoare de ars ceramicä, monede din sec. II—III e.n. etc. Intr-o fazä mai tirzie, in urma edificärii clädirilor de suprafa^ä, maiul drept al riului a fost päräsit, fiind folosit ca cimitir. Primele inmormintäri au inceput probabil spre mijlocul sec. II e.n., poate dupä päräsirea ?i nivelarea bordeielor. ln acest sens trebuie interpretatä prezen^a mormintului de inhumane säpat in locuinta cercetatä, la care se adaugä resturile unui alt schelet, lipsit de sarcofag, apärut in vecinätate, in maiul riului, ca ?i sarcofagul de cärämidä distrus cu ani in urmä. De fapt, mormintul cu sarcofag de cärämidä de tipul celui de la Micäsasa nu este un fenomen singular in Dacia romanä. Asemenea descoperiri funerare se cunosc la Alba Iulia (Apulum) pe „Podei“22, ?i la Ölteni (jud. Covasna)23, unde mormintul construit ?i pavat cu cärämizi a?ezate pe cant, unele cu ?tampila CH II B, cu acoperi? de tigle dispus in douä ape, avea ca inventar douä inele, un vas de sticlä $i о monedä de la impäräteasa Faustina (a. 141), pusä in gura mortului. Acest tip de sarcofag este cunoscut ?i in alte regiuni ale imperiului, däinuind pinä ín sec. IV e.n.24. Tot la Micäsasa a ie?it la ivealä, in vecinätatea descoperirii noastre, о urnä care corRinea „oase arse si cenu?ä“. Cele patru monumente funerare descoperite pe malul drept al Tirnavei Mari pledeazä in favoarea identificärii unui cimitir roman biritual, al cärui inceput poate fi plasat cronologic pe la mijlocul sau in a doua jumätate a sec. II e.n. Situat intr-o zonä locuitä anterior, cimitirul se intindea la sud-vest de a$ezarea ridicatä de romani pe malul riului dupä consolidarea stäpinirii lor in Dacia. 2. Sighisoara (jud. Mure?). In colectiile muzeului sighi?orean se pästreazä о teracotä cu caracter votiv (inv. nr. 3.472), reprezentind pe Venus25. Figura cu corpul nud se sprijinä pe piciorul sting, avind pe 22 M. Macrea ?i D. Protase, üjSantierul Alba Iulia ji imprejurimi, in Materiale, V, 1959, p. 437, fig. 3, 2 ?i pp. 438 — 439. 23 Z. Székely, Sondajele executate de Muzeul regional din Sf. Gheorghe, in Materiale, VIII, 1962, p. 331. 24 In cimitirul roman de la Gerulata — Rusovce (Cehoslovacia), dezvelit in ultimii ani, mormintul 2 avea peretii laterali construxi din cärämizi puse pe cant. La capete cutia era inchisä cu eite о piaträ de aceeasi inältime cu cärämizile, cu latura interioarä fasonatä. Inventarul mormintului cuprinde pe lingä vase de sticlä, douä brätäri, una de os si cealaltä de bronz si eite о monedä de la impäratii Constantiu (306 — 337), Constantiu II (335 — 340) si Constans (335 — 350), care asigurä datarea mormintului in sec. IV e. n. (Cf. L’udmiln firaskovskä, The Roman cementery at Gerulata Rusovce, Czechoslovakia, BAR, Suoplemertnry Series 10, 1976, p. 71, p. 85, 4, Grave 2). De asemenea, sarcofagul d° cärämizi romane (Ziegelplattengrab) care inchidea un schelet de fpmeie, desc^p^rit la Intercisa (Ungaria) a fost datat in a doua jumätate a sec. III s; prima jumätate a sec. IV e.n. (Cf. Eszter В. Vágó — István, Die Gräberfelder von Intercisa der spätrömische Südostfriedhof I, Budapest, 1976, p. 19, Abb. 6. Grab 199). 25 Aducem sincere muRumiri, si pe aceastä cale, colegei Adriana Colc»ru de la Muzeul din Sighisoara, care ne-а permis cu multä amabilitate publicarea piesei.
