Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
FOLCLORUL VAU GURGHIULUI (III) 675 Tineretul, fete §i feciori, era tinut astfei, säptäminä de säptäminä, sub observata atentä a generáliéi virstnice in special care veghea — e adevárat, in chip nemärturisit — asupra comportamentului celor tineri, a modului cum invä(aserä sä danseze si sä spunä strigäturi (sä chiuie), cum stiau sä discute cu partenerul de joc s.a.m.d. Era supus astfei observafiei publice comportamentul fetelor §i feciorilor intr-o anume imprejurare. festivä, a viefii, care trägea cindva greu in cumpänä atunci cind se decidea asupra cäsätoriei unui tinär. Priceperea la dans, elegants si sprinteneala mi?cärilor, dinuta generalä in timpul jocului si intreaga conduitä in raport cu membrii cetei fecioresti erau socotite atribute importante ale personalitätii aceluia care se pregäteste sä intre in rindul „insurädeilor“ sau „nevestelor“, componente de seamä ale frumusetii fizice si morale. Jocul duminical inseamnä insä, in acelasi timp, unul din locurile de convenire a tineretului satului in care infloreau si se manifestau sentimentele membrilor acestuia §i care anuntau din timp cortegiul nuntilor. Prin „iscoadele“ sale, „gura satului“ lua act de ceea ce se olänuia in ascuns, „comenta“ si i$i exercita, fntr-un fei sau altul, dreptul de a interveni in evoluta lucrurilor. Ea „aviza favorabil“, i§i exprima rezervele sau, pur si simplu, isi exprima dezacordul fatä de intentiile unor tineri de a se insoti in viatä. Rudele si pärintii celor in cauzä nu puteau face abstractie de opinia acestui for colectiv de apreciere, decizia lor purtind astfei mai intotdeauna pecetea vointei comunitätii. Pärintii si rudele sondau ei insiiji, in mod deliberat, dar discret opinia satului-, intelepciunea colectivä, spre a nu gresi. Dincolo de toate acestea §i de functia sa esentialä, aceea de joc si de petrecere, hora duminicalä ín satele din Valea Gurghiului a insemnet in plan social si un excelent cadru de desfäsurare a unei permanente si eficiente actiuni educative in rindurile tineretului. Ea se realiza prin intermediul unei spécii folclorice cunoscutä in toate tinuturile románe^ti, о specie pe eit de märuntä $i de comunä prin frecventa cu care apärea, tot pe atit de plinä de miez, de bogatä in sensuri §i in rezultate: strigätura. Ea nu are, dupä pärerea noasträ, decit in rare cazuri intentii satirice directe, concrete. Ea nu se adreseazä. asadar. decit in mod exceptional unei anumite persoane prezente in joc, §i in cazurile acestea, strigätura, putea avea ccnsecinje üenlfibute pentru cel се о lansa, deteriorind totodatä atmosfera de voie bunä si de petrecere specificä jocului. Dimpotrivä, ín cele mai multe cazuri, strigäturile erau chemate chiar de nevoia de a spori veselia, de a face jocul mai antrenant, iar lucrul acesta se realiza datoritä caracterului umoristic al strigäturilor. Inspirate din viada concretä, de toate zilele, a satului, strigäturile sint cele mai adeseori mici portrete caricaturale ale unor' personaje certate cu prevederile codului traditional in materie de com portament si de eticä cetäjjeneascä, deficiende in ordine morals., lenea sau nepriceperea, ingimfarea sau brutalitatea, moravurile usoare sau alcoolismul, goana dupä fardurile aduse de la oras etc. sint tot atitea aspecte negative care alcätuiesc miezul strigäturilor si care sínt satirizate in manierä umoristicä. Strigäturile acfioneazä astfei mai ales preventív, iar rolul purifica:i
