Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
15 OBICEIURI DE PRIMÄVARÄ 669 О parte dintre aceste obiceiuri au fost mo$tenite de cátre poporul nostru $i pástrate pinä in zilele noastre. Aproape identic procedeazä $i locuitorii din Petea. In fiecare an, in simbáta floriilor, in loc de jertfe, aprind luminári pe care le a$eazá pe morminte $i in loc de flori pun ramuri de salcie inverzitá (Salix-alba) la саге le zic mikori. Си о säptäminá mai tirziu, adicá in simbáta pa$telor, imediat dupá alegerea comornicilor, tineretul aprinde „focul mordilor“ in jurul cáruia se string cu to1,ii $i ascultá strigarea peste sat. Tot in jurul acestui foe are loc $i „lualul la lege“. Obiceiurile Comomicii $i Strigarea peste sat aduc noi märturii pe plan etnografic despre persistenda unui substrat cultural strävechi care $i-a pierdut in mare parte semnificadia sa magicä de odinioarä, dar care atestä vechimea $i continuitatea elementului daco-roman pe aceste meleaguri. Referindu-se la practicile prilejuite de obiceiul Alegerii craiului nou in dara, G. Co$buc afirmä cä poporul nostru le socote$te ca „legi apucate din bätrini“. Ba mai mult, el susdine cä acest obicei „aduce aminte de felul cum i$i aleg popoarele primitive cäpeteniile lor la echinocdiul de primävarä“, sau (................................ .) „felul cum alegeau romanii consulii lor tot la inceputul primäverii“27. N. Dräganu susdine la rindul lui cä dupä toate probabilitädile „legea din bätrini“ este ceea ce in documentele latinesti se numeste „lex antiqua“ (...................), „jus valachicum“28 29. Astäzi se $tie precis cä in trecutul indepärtat, judecata „jus valachicum“ о fäceau cnezii §i voievozii impreunä cu sfetnicii lor, juradii $i crainicii. Sint semnificative, in acest sens, stirile pe care ni le comunicá marele invädat moldovean D. Cantemir. In lucrarea sa Descriptio Moldáviáé, amintind de cele trei: „republici“: Cimpulung, Vrancea ?i Tigheci, specificä faptul cä locuitorii din dinutul Vrancei „se conduc dupä legile lor $i nu primesc nici cum porunci sau judeeätori de la domni“-'. Este un fapt binecunoscut astäzi cä vechile organizadii románesti, cnezatele $i voievodatele s-au mendinut pretutindeni in Transilvania, Maramures ?i Banat, ba chiar $i in regiünile seeuiesti pinä la inceputul secoiului al XVI-lea, in cadrul cärora populadia romäneascä a rezistat presiunii elementelor etnice sträine, pästrindu-si fiinda nadionalä30. Pe meleagurile muresene aceste organizadii sint amintite pinä in secolul al XVI-lea. Intr-o serie de documente de epoeä, sint mendionadi „kenezii volachales“ in localitädile: Pogäceaua, Cäpus, Riciu, Sinmarti-27 G. Co^buc, op. cit., p. 108. 28 N. Dräganu, Cuvinte fi obiceiuri, in Anuarul arhivei de folclor, vol. II, Bucure§ti, 1933, p. 3. 29 Virgil Cindea, Republici st.rämo?e$li la romäni, in Magazin istoric, nr. 12 (117), Bucure?ti, 1976, p. 3. 29 N. Dräganu, Romanii in veacurile IX—XIV pe baza toponimiei fi a onomasticei, Bucure$ti, 1933, p. 432.
