Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
668 V. POP 14 Acest obicei de aruncare in apä al plugarului fruntas, obicei practicat in alte zone, a fost considerat de cátre unii cercetätori ca un rit de fructificare24. Din vale intregul cortegiu se intorcea acasä la särbätorit, unde fetele ?i restul feciorilor din sat, impreunä cu muzicanlii, ii a$teptau. Urma о petrecere care uneori linea pinä a doua zi. Primul joc, denumit „Hora plugarului“, era rezervat celui särbätorit. Era о mare cinste pentru acea fatä care era luatä la joc cu aceastä ocazie. Urma apoi la rind jocul comomicilor §i al feciorilor care 1-au purtat pe gospodar pinä-n vale la piriu. Dupä acest joc comornicii plecau sä viziteze pe acei tineri care s-au cäsätorit in anul precedent, le urau fericire in vialä, cäsnicie indelungatä, buna in^elegere intre soli. Conform traditiei, la fiecare casä comornicii erau tratali cu mincäruri ?i diferite bäuturi. La plecare li se oferea eite un colac „de griu curat“ §i о cantitate de bäuturä. Colacii adunali, impreunä cu bäutura strinsä, se consumau in ziua a treia de pa$ti, cu ocazia petrecerii pe care о organiza craiul fie la casa lui, fie la о altä casä. La aceastä petrecere luau parte toli tinerii din sat. Astfel se incheie о säptäminä bogatä in manifestäri prilejuite de aceste obiceiuri strävechi, mo§tenite in mo^i-strämo§i. Obiceiurile pe care le-am deseris, prezintä о mare important nu numai etnograficä ci $i istoricä. Ele fac parte dintre cele mai vechi $i mai räspindite obiceiuri ale romänilor, cu multiple semnificalii, la baza lor stind credinle $i practici rituale romane. In decursui mileniilor unele dintre eie §i-au pierdut semnificalia ritualä initialä, iar altele, datoritä capacitälii maselor populare de a le imbogäli $i de a le adapta condiliilor istorice noi, s-au pästrat §i perpetuat pinä in zilele noastre. Se §tie, spre exemplu, cä au existat in familia romanä о serie de särbätori care erau legate de viala intimä a membrilor familiei, de momentele mai insemnate din vialä, ca, de exemplu: Natalia (na§terea), Sponsalia (logodna), Nuptiae (cäsätoria) etc. Aläturi de acestea au mai fost altele care erau comune tuturor familiilor $i care, odatä cu trecere timpului, s-au transformat in adevärate särbätori publice cu un pronunlat caracter cultic. Printre aceste särbätori un loc de frunte ocupau cele consacrate cultului morlilor: Parentalia, Feralia, Lemuralia, Rosalia25. Pentru a imblinzi sufletele morlilor, strämo§ii no?tri romani obi$nuiau sä le adueä jertfe, chiar umane. Cu timpul insä s-а considerat cä cél mai pläeut cult adus acestor suflete este de a ingriji §i a impodobi mormintele cu flori. Astfel se organizau serbärile denumite: Feralia, Rosalia $i „dies Violae“, cu care ocazie membrii familiilor impodobeau mormintele cu trandafiri, viorele sau alte flori26.-* Ion Mu$lea, О bicéiül junilor brafoveni, in Cercetäri etnografice de folclor, vol. II, Bucure$ti, 1972, p. 77. 23 N. Lascu, Cum träiau romanii, Bucurejti, 1965, pp. 296—297. 2« Ibidem, pp. 297, 299.
