Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
7 OBICEIURI DE PRIMA VARA 661 De Maria lui Pásat, mä-äää! Si-acum vä anun(äm Cä un prune noi a?teptäm, mä-äää!“ (Inf. Pop Grigore) 4. „— $ti(i voi cine-i cél mai drägästos om din sat, mä-äää? — Nu! Nu-uu! Da cine-i mä-äää?! — E mo$ Vasile a Focului mä-äää! — $i-amu are о drägu(ä, mä-äää! — Tätä pensia i-o dä ei pentru cä-1 mingiie, mä-äää!“. Acest obicei, azi pe cale de disparile, a fost foarte räspindit in satele judetului Mure§. Aproape in fiecare sat se mai gäse$te cite unul mai virstnic care-§i mai aminte§te cu regret de el. De§i ceremóniáiul strigärii in sine se desfä^ura asemänätor, neexistind deosebiri in elementele de bazä, totusi au existat mici deosebiri de nuan(ä. Astfel, data la care se striga nu era aceea?i pentru toate localitä(ile. Dacä in satele: Valea Rece, Cerghid, Cerghizel, Icland, Iclänzel, Bahnea, Lepindea strigarea se fäcea la Anul nou, in alte localitäti, ca de exemplu, Cráie?ti, Fináléié Cäpu$ului, Murge§ti etc., se striga la Singeorz, iar la Bála, Urmeni§, Rázoare, Oroiu, Petea, miercurea, joia sau simbáta dinainte de pa§ti. In majoritatea satelor, unde configurata terenului permitea, strigarea se fäcea de pe douá dealuri apropiate. Cu aceste ocazii se aprindeau focuri denumite „priveghiuri“ $i se rostogoleau pe coastä la vale ro(i de car sau rotile infä?urate cu paie cärora li se dádea foc. Acolo unde configura(ia terenului nu permitea, strigarea se fäcea de pe о movilá din mijlocul satului (exemplu Cräie$ti), din turla bisericii (Petea) sau chiar dintr-un pom (Urmeni§). In marea majoritate a localitä(ilor strigärile erau fäcute de cátre feciorii constitui(i ín douä grupuri, dar au existat $i cazuri ín care strigarea о fäcea voievodul (iganilor. A$a se proceda in trecut ín localitatea Urmeni?17. Dupä incheierea strigárilor, tineretul din Petea continuä sä vegheze in jurul focului. Urmeazä alte manifestari distractive. Craiul, spre exemplu, este obligat sä ia in primire de la fät toaca, ciocänelele de la toacä, clopotele din turla bisericii §i impreunä cu cräi$orul, cu cel de-al treilea comomic $i täciunarul, vegheazä cu schimbul ca nu cumva cineva sä „fure“ aceste obiecte. Desigur, tinerii incearcä sä in$ele vigilen(a comornicilor, furind unul din aceste obiecte. Se incearcä fel de fei de mijloace $i metode, care mai de care mai ingenioase. Dacä vreunul dintre feciorii prezen(i reu?e$te in tentativa sa, $i acest lucru se-ntimplä destul de des, inainte de a päräsi cimitirul, „hojul“ este obligat sä loveascä in toacä de trei ori sau sä dea un alt semnal dinainte stabilit. Din aceastä clipä in сере urmärirea „hotului“ care incearcä sä disparä färä a fi prins. Pentru mai multä siguran^ä, fugarul poate folosi ?i calul in?äuat. Acest mijloc de deplasare poate fi folosit ?i de cätre comornicul urmäritor. 17 S. Fl. Marian, op. cit., vol. II. Bucureyti, 1899. p. 289.
