Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
TEXTE DE FOLCLOR LITERAR 647 lul de Cintare de veselie ce sä cintä la cununie, ce sä cintä la toti (ms. 6, f. 244v—245v, p. 486—488; ms. 10, f. 1—2 B, f. 112x—lllv, p. 224— 222, fragmentar, lipse$te inceputul). Dupä ce se relateazä minunea transformärii apei in vin la nunta din Cana Galileei, cintecul se incheie cu о urare specificä: $i sä fi(i tofi sänäto$i, / Sä asculta(i bucuro$i / Cä eu voi sä zic amin / Sä da(i cite un cop de vin / Sä inchinäm de sänätate / Ca sä ave(i de dinsul parte / Ca si noi bind acum la vin / Sä ne fie voia deplin“ (ms. 6, f. 245v, p. 488). Manuscrisele de care ne ocupäm cuprind §i cintäri religioase culese de folclori?ti mai tirziu drept colinde. Astfel pentru Cintarea zuorilor din Codicele de la Media?, respectiv ms. 6 (f. 149v, p. 296; f. 245v—247, p. 488—491) se aflä variante in culegerea de poezii populare a lui I. G. Bibicescu72. Precizäm cä nu este vorba de cintecul popular funebru cu aceeasi denumire, ci de о produc(ie, pur religioasä, conceputä probabil de clerici ca о replicä la adresa céléi folclorice73. Copi$tii obisnuiau sä scrie, pe manuscrisele lucrate de ei, blesteme la adresa celor care s-ar incumeta sä insträineze lucrarea respectivä. Pinä in secolul al XVIII-lea blestemele erau stereotipe traducind textele respective din limba slavonä. De aici inainte insä, eie capätä un caracter mai original, datoritä versului popular introdus de copi$tii proveniri din rindul oamenilor simpli. Proprietarul Codicelui de la Ozun, scrie, chiar de la inceputul cärtii sale, urmätoarea insemnare: „Aceastä carte iaste a mea, a lui Iacov Pop/o/vici de la Ozun, §i cine о va instreiona-o de la mina mea sä n-aibä nici un ceas färä necaz, nici un prinz färä plins $i cind ii va fi mai bine sä zicä vai de mine“ (ms. 183, f. I). Blestemul are coresponden(e in poezia popularä din Transilvania: „Cind, mäicu(ä, m-ai fäcut, / Tare bine t-а pärut, / Darä cind mä legänai, / Cu minile tu lucrai, / Cu gura mä blästämai; / Sä n-am prinz / Färä plins / Nici amiaz / Färä näcaz“74, sau „De te-o-ntrebe: cum mi-e traiul, / Spune-i cä e cu vätraiul, / Nici un prinz / Fär’ de plins, / Nici о cinä cu luminä, / Nici un pat bun de odinä“75. ln secolul al XVIII-lea, se manifestä la cititorii romäni о preferintä marcantä pentru culegerile de maxime §i eugetäri laice referitoare la existen(a cotidianä. Este un indiciu cä cititorii din aceastä perioadä nu mai sint satisfäcu(i ca predecesorii lor de sentin(ele scriitorilor antici sau ale ,,pärin(ilor“ bisericii76. De obicei oameni simpli, copi^tii manuscriselor de care ne ocupäm, $i-au notat, sub forma unor proverbe, §i propriile lor ginduri, idei fa(ä de lume. „Cä omu bogát ia cu sila, darä/с/ el särac furä“ (ms. 10, f. 26, 72 I. G. Bibicescu, Poezii populare din Transilvania, Bucure?ti, 1970, p. 221; „Zoritul a doua zi de Cräciun“. Se cintä de feciori ?i oameni insurati la fiecare intre sine“ ; cf. §i pp. 225, 227. 73 Cf. N. Both, СопМЪЩп la cintecul zorilor, ih AMET, 1961—1964, Cluj, 1966, pp. 463—487. 74 Jamik-Birseanu, op. cit., p. 277. 71 I. G. Bibicescu, op. cit., p. 219. 78 Al. Du(u, Coordonate ale culturii romäne$ti in secolul XVIII, Bucure$ti, 1963, pp, 218—219. 15
