Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
646 V. STANCA 14 grädina impäräteascä“, dialógul dinire vornicul mirelui ?i „vornicul de casä“ al miresei. Ora(ia a fost copiatá probabil de pe un alt manuscris mai vechi sau a fost scrisá din memorie cu omisiuni de versuri, cuvinte $i expresii. Ea poartä pecetea vechimii §i a condifiilor social-istorice din secolul al XVIII-lea. La vinätoare pleacä „impäratul turcesc impreunä cu impäratul muscäcesc“, ceea ce reflectä о realitate imediatä, desele räzboaie ruso-turce din epocä. Este vizibilä de asemenea influenza cär^ilor populare, in special a romanului Alexandria°5. Vorniceii mirelui se dau drept „ölteni de care se cheamä machidoneni“. Influenza cärfilor religioase $i populare se observä in majoritatea ora^iilor de nuntä. Intr-o create din Moldova, adresatä mirilor se spune: ,,Iar celor tineri / Dumnezeu le däruiascä / $ase daruri: / Bogäfia lui Iov, / Frumuse(ea / Lui Iosif, / Täria lui Samson, Vitejia / lui Alexandru Machedon (subl. n.s.). / Toiagul infrunzit / Al lui Aron / $i infelepciunea / Lui Solomon“06 * 08. Ecourile Alexandriei apar §i in alte tipuri de ora(ii, ca de exemplu in aceastä orafie „la zävoarä“ din jurul Dornei: ,,$i nunul cel mare / Cu grija in spinare, / Cälare pe un cal / Ca $i un Ducipal (subl. n.s.) / Se umflä din näri, / Se ridicä in scäri, / ßi se ia la goanä / Dupä cäprioarä“67. Textul discutat este cel mai vechi din cite cunoa?tem68. Nunta constituie nu numai un prilej de veselie, ci ?i unul de meditate. Privitä cu ochii tinärului ce renun(a la о parte din libertatea sa personalä, cäsätoria poate de na$tere §i la reflexii pesimiste ca aceasta: „ .. . nice un räu nu face omul ca cind sä insoarä“ (ms. 6, f. 22v, p. 42). Insemnarea s-а pästrat numai fragmentar $i pare a face parte dintr-un cintec ardelenesc de nuntä69. О variantä se aflä in Folclor din Sälaj: „Nime-n lume nu se-n$alä / Ca fecioru cind sä-nsoarä. / Prinde patru boi la car / $i-aduce trudä ?i amar. / Prinde patru boi la rudä / $i-aduce amar $i trudä. / Nu trece un an ori doi, / Ar mai prinde $asä boi / ß-ar duce amaru-napoi, / L-ar duce, da’ nu mai poate / Cá-i a lui pinä la moarte“. Din repertoriul cintecelor de nuntä mai fäcea parte, in secolele al XVII-lea $i al XVIII-lea, $i Nunta din Сапа Galileei70. De§i religiös, textul cintecului prezintä numeroase influenae laice, degajind о atmosferä de veselie. Melódia, notatä incä din secolul al XVII-lea, aparfine cintecelor de stea71. In manuscrisele de care ne ocupäm, textul apare sub tit-05 N. Cartojan, op. cit., vel. I. Bucure?ti, 1929, p. 226. 60 S. Fl. Marian, op. cit., p. 340, cf. pp. 337, 346, 549. Ibidem, p. 468, cf. 480; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare románé, Bucure?ti, 1885, p. 174. 08 Gh. Vrabie, Contributu la studiul orafülor populare, in Cercetäri folclorice, I, 1947, pp. 45—59; огара reprodusä, aläturi de un cintec de stea, pe un Catavasier din 1747 de la Rimnic, f. 157, este о productie religioasä in próza (I. Bianu ?i Nerva Hodo$. Bibliográfia románeascá veche, vol. II, Bucure$ti, 1910, pp. 97—98); cf. $i I. C. Chitimia, Folclorifti fi folcloristicä románeascá, Bucuresti, 1969, p. 37. бя i. Birlea, Literatura populará din Maramure$, vol. II, Bucure$ti. 1968, p. 75. 70 N. Cartojan, Carfile populare in literatura románeascá, vol. II, Bucure$ti, 1938, pp. 220, 230—231. 71 R. Ghircoia§iu, Codex Caioni, ín Steaua, IX, 1958, nr. 8, p. 95.
