Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
13 TEXTE DE FOLCLOR LITERAR 645 urmäri in definirile si ipostazele culturale din secolul al XVI-lea $i pinä la veacul nostru. Atit in create — íntelegind pentru secolele mai vechi creatia popularä cit $i in teória creatiei“62. Dintre tipurile de oratii amintite, cea care prezintá un interes deosebit, prin concentrarea numeroaselor motive $i simboluri folclorice strävechi, este oralia de coläcärie. Prin ea, starostele mirelui poveste$te despre vinätoarea craiului säu, despre urma de „fiarä“ sau de „cäprioarä“ peste care au dat $i despre care sfetnicii au spus cä о urma de „zinä“ — viitoarea lor cräiasä. Dupä un $ir de peripetii, oastea impäratului ajunge la casa miresei $i о cere pe aceasta sä о sädeascä in grädina stäpinului, ,,sä creascä, sä odräsleascä §i sä rodeascä“. Oratia de coläcärie, care debuteazä cu о alegorie sobrä, plinä de farmec $i poezie, se transformä treptat intr-o productie sägalnicä, intr-un sclipitor duel verbal, amestec de glume $i vorbe de spirit dintre vomicul mirelui $i al miresei. Dimitrie Cantemir, care a manifestat un interes constant fatä de productile folclorice, consemneazä acest tip de oratie in capitolul XVIII al Descrierii MoMovei, Despre ceremoniile pe care moldovenii le observa la logodne §i la nunfi. ,.Mai marii nostri, mo$i $i strämosi, umblind la vinat prin päduri, au nimerit tara pe care о locuim noi azi $i in care acuma träim si sintern hräniti si desfätati cu laptele si mierea ei. Ispitit de pilda acestora, prea nobilul domn N. N., umblind la vinat pe $esuri, in päduri si in munti, а dat peste о ciutä sau cäprioarä care, fiind ru?inoasä si tenace la onoarea ei, nu i-a dat nici о privire, ci a luat fuga si s-а ascuns in ascunzi$ul ei. Noi ne-am luat pe urmele ei $i du?i de ele am ajuns in aceastä casä. De aceea trebuie ca acest vinat, pe care noi 1-am gäsit cu muncile si sudorile noastre in locuri pustii, ori sä ni-1 dati, ori sä ne arátati incotro a trecut“63. Autorul mentioneazä räspindirea generals, a acestui tip de oratie, care „se spune pretutindeni cam in aceiasi termeni“. Cea mai veche oratie de coläcärie se aflä insä in manuscrisul 10. Textul nu a fost semnalat pinä in prezent. Copistul manuscrisului 1-a inserat printre celelalte productii ale codicelui. färä titlu, färä nici un alt semn distinctiv de inceput si sfir$it. Textui oratiei este scris in prozä, dar noi 11 transcriem in versuri urmind modelul speciei atit de räspinditä in majoritatea colectiilor de folclor64. Reproducem textul in anexe. De?i fragmentarä, oratia cuprinde momentele esentiale ale speciei: vinätoarea, aflarea unei urme de „hiarä“, identificarea ei de cätre sfetnicii impäratului cu о „zinä“ sau cu о „floare de rai“, trimiterea a doi o$teni, „care sä chiamä machidoneni“, s-о aducä $i „sä о sädeascä in Gä VI. Streinu, Diversitate pe fondul unitar al culturii románesti. Discufii literare, (in jurul mesei rotunde) in Scinteia, an. XXXVI, 1967, nr. 7354, p. 4, col. 1. 63 D. Cantemir, Descrierea Moldovai. Traducere de pe originalul latinesc de G. Pascu, Editia a II-a, revizuitä $i completatä cu indice, Bucuresti, (1938), p. 225. Textul latinesc in Operele principelui Demetriu Cantemir, tipärite de Societatea Academica Romänä, tom. I, Descriptio Moldáviáé, Bucuresti, 1892, p. 131. 04 N. Cartojan, Cärtile populare in literatura romäneascä, vól. II, 1938, pp. 231—232, cf. $i I. Meitoiu, Spectacolul nunfilor. Monografie folcloricä. Cuvint inainte de acad. D. Panaitescu Perpessicius. Bucuresti, 1960, pp. 549—553.
