Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
11 TEXTE DE FOLCLOR LITÉRAR 643 au pornit pe urmele Sátánéi, Dracul s-а suit intr-un copac, dar lupul a sárit $i l-а apucat de cálcii54. Dupá о altä legendä, lupul a fost fácut din lut, iar din a?chiile särite la cioplit s-au náscut „fel de fel de gingänii rele: ?erpi, broa$te, Papirie“55. Culegerea legendelor despre crearea lupului s-а fäcut tirziu, de abia la sfir$itul secolului al XIX-lea $i inceputul veacului urmätor. in manuscrisul 10 (f. 26—25v, p. 51—50, pe foile intoarse cu capul in jos), se aflä urmätoarea legendä, scrisä in 1743: „A/i,/ce am scriis pentru lup. Au zidit Dumnezä/u/ pe Adam si el au fost sot cu Dumnezä/u'. Diavolul au zis lui: — Dä-mi so^e. Darä Dumnezeu zice dievolulu/i/: — Na so^e! Si au zis sä facä §i el oce dihanie. yi au fäcut pre lup. Si au zis Dumnezeu sä-1 invieze. El au fost zicind: — Nu inviie. Iarä Dom/nul/ au zis: — Zi, sä auz. Si au zis: — Invie, lupule. El au inviet $i, raita, dupä drac. Dracu, fuga, $i au sárit in mare. $i dracu au rämas $i lupu au rämas deasupra apii“. Fafä de legendele mentionate mai sus, aceasta are citeva elemente in plus. Adam apare aici so^ie, tovarä? al lui Dumnezeu. Diavolul cere §i el so^ie. Dupä ce i$i zide§te creatura, Diavolul nu este in stare sä-i dea via^ä. Inviat insä de cätre Dumnezeu, lupul se aratä nerecunoscätor fa^ä de ziditorul säu. Din päcate, finalul legendei lipse?te. Importanda ei nu rezidä insä deosebirile fajä de celelalte, ci in vechime, datind de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Räspindirea legendei trebuie sä fi fost atunci múlt mai mare. Autorul a scris-o probabil din memorie sau a copiat-o dintr-un alt manuscris. Tipärituri care sä consemneze legenda pinä la acea datä nu cunoa$tem. In secolul urmätor, reapare in räspunsurile la chestionarele lui B. P. Ha§deu56. Orafie de nuntä ln conceptia popularä, cäsätoria este privitä ca un act pe care individui il face cu scopul de a avea un tovarä? de viatä cäruia sä-i impärtä$eascä bucuriile §i necazurile, de a avea urma$i care sä-i perpetueze numele, sä-1 ingrijeascä la bätrinete. Cine nu se cäsätore$te ?i n-are 54 Elena Niculitä Voronca, Datlnele credinfele poporului román, vol. I, Cemäuti, 1903, p. 7. 55 I. A. Candrea, Iarba fiarelor, Bucuresti, 1928, pp. 132—142. 56 I. Mu?lea, O. Birlea, Tipológia jolclorului din räspunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu, Bucuresti, 1970, p. 542, cf. Ov. Birlea, Mied enciclopedie a p eventilor románéin, Bucure?ti, 1976, pp. 234—238.
