Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
7 TEXTE DE FOLCLOR LITERAR 630 care sä nu aparä motivul sub formä de variante315. Mulfimea variantelor se explicä prin vechimea motivului. Atmosfera este una de resemnare, din care parcä s-а näscut poezia depresivä eminescianä: Jelui-m-as brazilor, / De dombul frafilor; / Jelui-m-as muntilor, / De dórul pärinjilor; , Jelui-m-as florilor, / De dórul surorilor; / Jelui-m-as §i n-am cui, / Jelui-m-as codrului, / Codrului frunzosului, / Codrului umbrosului; / Codru-i jalnic ca ?i mine, / Vara trece, toamna vine, / Picä-i frunza toatä bine, / Cu crengi ve?tede rämine; Maicä, mäiculeana mea, / Auzi-mi tu jalea mea! / (Jarnik-Birseanu, Doine . . edifia 1968, p. 276). Plecind de la forma cea mai veche, atestatä in manuscrise de la mijlocul secolului al XVIII-lea, se poate urmäri dezvoltarea $i difuzarea in variante a motivului. La inceput, el este introdus in poezii potrivite ca tonalitate cu specificul säu elegiac $i depresiv. Apoi il intilnim ca о create independents mai dezvoltatä. Treptat insä pätrunde $i in alte spécii ale liricii populare: doina de dragoste §i de dor, in cintecele de cätänie, $i chiar in cele de haiducie36 37. Strigäturi Aläturi de doine, strigäturile formeazä о categorie importantä a liricii noastre populare. Ele se spun, se „zic“ la joc, la nuntä §i in alte ocazii de petrecere38. Strigäturile par a fi moste nite de la romani. Samuil Micu vorbeste despre ele in acest sens: „Romanii, cind juca, striga in joc, si cinta carmine sau versuri; a$a fac romanii cind joacä“39. Din päcate el a läsat necompletatä nota la aceastä aíiimajie, in care foarte probabil cä intenliona sä dea citeva exemple de strigäturi. S. Micu cunostea existenta $i numele lor, ceea ce reiese din afirmatia sa fäcutä in acelasi loc: „Collisallii romani . .. cinta carmine, adecä versuri, strigäturi“40. Cronicarii moldoveni $i cei munteni consemneazä cu ocazia descrierii unor fastuoase nunfi domnesti si „dzicäturile“, prin care putem intelege atit strigäturile propriu-zise, cit $i unele cintece de petrecere41. Lui D. Cantemir ii datoräm una dintre cele mai vechi strigäturi romänesti atestate documentar. In Vita Constantini Cantemyrii povesteste cum regele pólón Sobieski, dupä ce l-а alungat pe tatäl säu, Constantin Cantemir, din Iasi, i-a fäcut un „cintecel in limba moldoveneascä“, punindu-i pe läutari sä-1 execute dupä ce 1-au ascultat chiar din gura lui: 36 I. C. Chipmia, Prefafä la I. G. Bibicescu, op. cit., pp. XII—XIII. 37 S. Fl. Marian, Poezii populare rom&ne, vol. II, Cemäuti, 1875, p. 7, cf. fi I. C. Chitimia, Folclorifti $i folcloristicä romäneascä, Bucure?ti, 1968, pp. 312—313. 38 Cf. Istoria literaturii románé, vol. I, cd Hi а а II-a reväzutä, Bucure?ti, 1970, pp. 152—160; Gh. Vrabie, Folclorul, — obiect — principii, metode-categorii, Bucure$ti, 1970, op. 420—423; O. Papadima, Literatura populará romána, Bucure$ti, 1968, pp. 142—197'. 39 Samuil Micu, Scurtá cunoptinfá a istoriei románilor, Introducerea $i ingrijirea edifiei de Comel Cimpeanu, Bucure?ti, 1963, p. 86. 10 Ibidem, cf. I. Mu?lea, Samuil Micu-Clain $i folclorul, in Revista de folclor, I, 1956, p. 252.
