Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - I. Arheologie
7 DESCOPERIRI ROMANE INEDITE 63 In general, decorul cuprinde motive simple: crestáturi executate pe muchia marginii, canelura largä care marcheazä trecerea gitului spre umär printr-un präg (pl. XXXIV/5, 11—13), linii distanfate (pl. XXXIII/1, 3, 6), caneluri orizontale simple (pl. XXXIII/5; pl. XXXVII/3) sau grupate ín benzi (pl. XXXIII/4, 7; pl. XXXIV/6; pl. XXXVII/5—6 ?i pl. XXXIX/7); linii in val simple sau in benzi, cuprinse intre douä caneluri (pl. XXXVII/1), situate deasupra sau alternind cu benzi de striuri orizontale (pl. XXXII/5; pl. XXXIX/4—5), incizate cu pieptenele in regiunea superioarä a vasului (pl. XXXVIl/10; pl. XXXVIH 2—3) etc. Suprafata butonului capacelor (pl. XXXVI/3 §i pl. XXXVII/9) si a fundului oaleior, strächinilor $i pocalelor (pl. XXXVII/2, 4, 7) este ornamentatä cu linii concentrice imprimate in timpul desprinderii de pe roatä. Tortile sínt preväzute cu 2—3 caneluri longitudinale, despärtite de nervuri mediane (pl. XXXII/2, 6 §i pl. XXXXIX/6). Dupä tehnica de ardere §i culoare, ceramica romanä se clasificä in doua categorii distincte: 1) ceramica cenusie §i 2) ceramica rcsu-cärämizie. 1) Fr agmen tele din prima categoric sint mai numeroase §i au nuan(e diferite, variind intre cenusiu-deschis si cenusiu-inchis. In spärturä transversalä se observä о variate de culoare intre miez §i suprafe(e (externä si interna), miezul fiind mai intunecat. Aceastä varia(ie se datoreste oxidärii partiale a ceramicii respective fie in timpul arderii, fie in timpul folosirii vaselor ín scopuri casnice. In cazuri mai rare se observä о situate inversä: miezul este mai deschis la culoare decit suprafetele, fapt datorat respoirii ceramicii cu о pastä neagrä (cu funingine) pentru a doua oarä $i fixarea pojghi(ei negre printr-o ardere u$oarä, sub 350°C. ln concluzie, deci conditiile de ardere ale ceramicii cenu§ii sint reducätoare §i foarte reducätoare, ceea ce implicä о conducere mai atentä a procesului de ardere a acestei grupe ceramice. Pentru a cunoaste mai exact condi(iile de ardere, inclusiv temperatura de ardere a ceramicii antice de la Micäsasa, am procedat la recoacerea ei la temperaturi diferite, constatind urmätoarele: la 350°C, in mediu oxidant, ceramica cenu$ie se transforms in ceramics ro§ie de diferite nuan(e, odatä cu arderea pigmentului negru, cärbunos, fin dispersat ín masa ciobului ceramic (pl. XL/1—3). Prin arderea in continuare la temperaturi din ce in ce mai mari, deci la 500, 700, 900 $i 1 000°C, tot ín mediu oxidant, ceramica devine din ce in ce mai intens coloratä la ro§u-cärämiziu §i mai compacts, mai sonorä la lovire. Atit ceramica dacicä cit §i cea romanä au rezistat färä diformäri pinä la 900°C, ceea ce indicä о compozi(ie mineralogies unitarä a ciobului. La temperatura de 1 100°C toate probele s-au topit, dind о sticlä brunä-neagrä, fluids, din cauza numero?ilor fondan(i con(inu(i in argila folositä. Printre acestia se numärä alcalinele §i calciul din feldspa(i §i din sericit, dupä cum §i fierul din limonit. Deci in intervaiul de temperaturä cuprins íntre 900° §i 1 100°C se produce о expandare a acestei ceramici comune.
