Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
INTARIREA CURENTULUI DE STlNGA DIN P.S.D. 523 P.S.D. $i liderii P.N.T-, P.N.L., ai grupärii Tätärescu $.a., cu care a dus tratative pe baza obiectivelor platformei-program din 6 septembrie 1941. In activitatea desfä$uratä in vederea atragerii P.S.D. la actiunea de coalizare a for^elor sociale ?i politice antihitleriste, P.C.R. pomea de la elementele de afinitate dintre cele douä partidé $i mi?cäri, precum $i de la faptul cä in problemele fundamentale, care priveau destinele patriei $i ale poporului, interesele convergeau. „Comitetul Central al Partidului Comunist, tiRind seama de apropierea ideologicä dintre doctrinele socialdemocrate $i cea comunistä — se aräta intr-o notä a Siguranfei din 27 noiembrie 1941 — a dat dispozi^iuni unui numär de frunta$i comuni$ti, fo?ti social-democrati, sä ia contact cu diver$i frunta$i social-democrafi, necompromi$i, in vederea stabilirii unor puncte de ac^iune comune“8. In infäptuirea liniei sale politico-tactice, P.C.R. avea in vedere $i faptul cä membrii P.S.D., gruparea de stinga existentä in cadrul säu, erau fovarabili colaborärii cu comuni$tii9. Nu putea fi, insä, neglijatä nici realitatea cä о parte a conducerii social-democrate, inclusiv pre$edintele partidului, manifestau incä rezerve ?i reticence fafä de о asemenea conlucrare $i cä, in mäsurile pe care le intreprindeau, nu se orientau numai dupä pulsul miiycärii socialiste, cit mai ales dupä „sfaturile“ partidelor „istorice“10. Din rapoartele organelor represive ale dictaturii militaro-fasciste rezultä cä in toamna anului 1941 apropierea dintre cele douä partidé muncitore§ti evoluase pe о pistä pozitivä ?i atinsese un stadiu, relativ avansat, care s-ar fi putut finaliza11. In pofida prigoanei dezlänfuite de autoritäre antonesciene, anii dictaturii militaro-fasciste inregistreazä numeroase ac^iuni comune ale muncitorilor comuni$ti $i sociali$ti de rezistenfä antifascistä. Formele acestor ac^iuni au fost variate, dominante fiind conflictele de muncä, individuale, ori colective $i grevele. ln condi^iile specifice räzboiului, cind orice incetare a lucrului in spatele frontului lovea in capacitatea de luptä a ma?inii de räzboi hitleriste, acfiunile revendicative ale clasei muncitoare dobindeau un profund caracter politic, constituind una din formele prin care ea i§i exprima opozifia fafä de régimül antonescian $i domina^ia sträinä12. Cind patronii ?i autoritäre au tergiversat solu^ionarea revendicärilor muncitorilor. conflictele de muncä s-au transformat in greve. La marileintreprinderi industriale de interes militar din Bucure$ti, Ploie$ti, Re§i^a, Arad, Timisoara, Bra$ov, Constanta, Galati, Hunedoara, Valea Jiului §. a., dupä date estimative — studierea procesului grevist din aceastä perioadä fiind la inceput — au avut loc circa 57 de greve13. О parte din grevele?i conflictele de muncä au fost organizate de cätre comuni?ti $i social-de-8 Arhiva C.C. al P.C.R., fond 1, dos. 273, f. 197—199. » Arhiva C.C. al P.C.R., fond 1, dos. 273, f. 107—109; dos. 290, f. 289—290. «o Arhiva C.C. al P.C.R., fond 1, dos. 273, f. 197—199. u Ibidem. 12 Vezi: Auricä Simion, Clasa muncitoare, in frunte cu comuniftii, principala forfá social-politicá a mifcárii de rezistenfá din Romania (1940—1944), in Anale deistorie, anul XIX, nr. 4, 1973, p. 19. >* Vezi: Auricä Simion, op. cit., p. 20.
