Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
25 RELATII CULTURALE ROMÄNO-MAGHIARE 49? ín luna februarie 1942, infruntind obstruende autoritädilor, se organizeazä a doua expozitie a arti$tilor románi din nordul Transilvaniei. De data aceasta numärul celor care expun tot in sala Cäminului muncitorilor metalurgi$ti din Cluj, create la opt. Subliniind importanda politicä a unei asemenea manifestari cultural-artistice in condidiile istorice vitrege de atunci, Raoul porban scria pictorului Emil Cornea: „Am avut lungi... experiende felurite cu autoritätile, care mi-au cimentat convingerea pozidiei noastre fräde$ti §i necesitatea unei comunitädi... Indiferent cu ce $i cite lucrari — trebuie sä expui — daca nu altfel, simbolic. Din manifestarea noastrá va lipsi ura $i fädämicia ori gindurile ascunse“66. Colaborarea rodnicä intre fordele artistice romäne?ti §i cele maghiare s-а concretizat §i in domeniul spectacolelor teatrale. in general, pe scena Nadionalului clujean, pe scenele bucure?tene s-au jucat comedii maghiare, unele savuroase, altele de un nivei mediocru. Iatä, in 1932 la Cluj se montase comedia Cintec de leagän de Fodor László care era preferatä de cronicarul dramatic de la Societatea de miine unei comedii a lui Ibennequin (Bűiéiül tatéi). Despre comedia lui Fodor László se scria „are nu §tiu ce savoare ungureascá — adevärat cä uneori impinsä piná la trivialitate — are apói tipuri ?i situadii mai bine zugrävite, iar poezia leagänului e mai plinä de duio$ie“67. In 1938 cu N. ßireteanu §i Maria Cupcea se juca la Cluj comedia Tempo 120 pe orä, 3 acte de A. Szántó $i M. Szécsén. Spectacolul era muldumitor: „vom spune doar cä n-a fost nici о seädere $i nici о lipsä in totalitatea interpretärei " comenta Vladimir Nicoarä in Famüia6S. Cit despre piesä, rezultä cä satisfäcea gustul mediu: „Nu suportä necondidionate calificäri admirative; nu se sprijinä pe idei §i analize, dar nu päcätue§te sub raportul tehnicii; aneedota comunä este exploatatä cu multä abilitate; dialógul este viu §i interesant; multe personagii sunt suficient caracterizate; conflictui este verosimil färä multe bruseäri a realului“69. Teatrul maghiar din Cluj avea in persoana directorului Kádár Imre un animator neobosit in direcdia cunoa$tsrii dramaturgiéi romäne$ti. Activitatea sa in materie de traduceri este nu numai bogatä cantitativ, dar excelentä din punct de vedere calitativ. Epica popularä romäneascä tälmäcitä de el in volumul A havas balladái (Báladele muntilor, 1932) ilustrat de pictorul Demian §i-a gäsit in persoana lui Kádár Imre un fericit ambasador. Gestul lui Kádár l-а entuziasmat atít de múlt pe N. Iorga, incit marele savant a marcat evenimentul cultural printr-o tabletä pusä in fruntea Neamului románesc. Pentru uzul teatrului maghiar din Cluj, Kádár a tradus de-а lungul anilor piese pe care le-а publicat apói cu sprijinul P.E.N.-Clubului (O serisoare pierdutá, Mesterül Manóié, Prometeu, ee Ibidem, pp. 307—308. 67 Cronicar, Douá comedii: ,,Bäiefasul tafei“ trei acte de Ibenne'min si „Cintec de leagän“ trei acte de Fodor László, in Soci ’ atea de miine, IX (1932), r.r. 4 si 5 (1 ?i 15 martié), p. 71. 6S Vladimir Nicoarä, Clujul teatrál, in Familia, s. Ill, IV (1936), nr. 2 (februarie), p. 104. 69 Ibidem.
