Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)

Studii şi materiale - II. Istorie

37 SITUATIA TARANIMII TRANSILVANENE In 1919—1921 447 rat, evident, venitul täranilor crescätori de vite, in primul rind, in cele mai multe regiuni ale provinciei163. Färä indoialä, cei doi factori amintiti de ziarul „Patria“ au contri­buit in mare mäsurä la instabilitatea pietii, la oscilatiile inregistrate in vinzärile vitelor in tirgurile transilvänene. Mäsurile cu caraeter tem­porar luate in problema exportului de vite au influenzát neindoielnic pretul de vinzare al vitelor, in dauna färanilor, au dus ia micsorarea ve­­niturilor realizate de ei. Multi färani §i de multe ori n-au putut sä obfinä, datoritä instabilitafii prefurilor de piafä, area diferenfä ce con­­stituia aproape singura lor sursä bäneascä. Täranii vindeau, de obicei, la un tirg о vacä sau un vitel, mai bunä, sau mai bine о pereche de boi ingrä§ati $i apói, de la un alt tirg, din apropiere, sau chiar mai indepärtat, „rupind“, cum spuneau ei, din suma primitä ceva bani, cumpärau о altä vacä, mai slabä §i färä vitel, ori doi bouleni, la pre­­turi mai scäzute164. Schimbarea preturilor, oscilatiile aeestora, de la о säptäminä la alta, a impiedicat realizarea acestui venit. Din lipsa nutretului §i a cumpärätorilor, vitele s-au vindut in multe cazuri sub pretul lor real 65. Dacä in conditiila date prohibirea comertului exterior si-a gäsit justificarea in necesitatea refacerii potentialului animalier al tärii, pe de о parte, §i in tendintele manifestate de anumite grupuri de a submina acest proces prin practicarea unui comert exterior pä­­gubitor tärii, pe de altä parte, se impune, totu$i, din partea statului, reglementarea problemei exportului de vite, prin admiterea sa. Consi­­liul de Mini$tri a §i discutat aceastä problemä la 25 mai 1921 §i la pro­­punerea ministrului Petru Groza a hotär;t libertate exportului de vite. Hotärirea a fost adusä imediat la cuno§tinta prefecfilor de jud 'te cu indicatia de a face grabnic cunoscut acest lucru täranilor. Se pre­­ciza, apoi, cä statul luase mäsurile considerate oportune ca vinzärile de vite sä se facä direct cumpärätorilor sträini, färä intermediari, cei dintii asigurind direct §i transportul animalelor l6°. Prin mäsurile luate in problema dezvoltärii §eptelului de animale §i a comercializärii lui se ajunsese la inceputul anului 1922 la о situa­­tie mult imbunätätitä. „Piata vitelor — se sustinea in Buletinul agri­­culturii — s-а imbunätätit intr-atit incit putem spune cä sintern a­­proape de normal, rereri de vite sint atit pentru interior cit si pentru export si preturile sínt convenabile“167. Evolufia agriculturii din Transilvania, in anii 1919—1921, a cu­noscut dupä cum rezultä din datele statistice, un proces ascendent, a­­gricultura contribuind la refacerea economiei nationale. Ifäranii, in pri­mul rind, au fost aceia care au fäcut posibil acest lucru. Prin vcinla 163 „Patria“ din 20 august 1921, p. 1. 164 Din relatärile lui Bärbat Aurelia $i Bärbat Silvestru, locuitori in com. Sin­­cel, jud. Alba. 145 Ibidem, Hordescu Ieronim Cretu, täran din satui Streisingeorgiu, jud. Hu­­inedoara. 166 Arhiv. Stat Brasov, S. p. j. Brosov, nr. 60—96. 167 Buletinul Agriculturii, 1922, nr. 1—2, p. 130.

Next

/
Thumbnails
Contents