Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
7 SITUATIA TÁRANIMII TRANSILVÄNENE IN 1919—1921 427' lor agricoli din 15 §i 16 noiembrie 1919 — ?i stiut este cä numai printr-o culturä ra^ionalä poate spori rodul cimpului“. Tot atunci táranii, „midi agricultori“ erau indemnati „sä se intovärä§eascä intre ei spre a putea cumpära in comun unelte de muncä trebuincioase, seminte, vite de rasä etc.“51 52. Problema culturii intensive a pämintului a fost pusä in diverse publicatii §i in presa cotidianä. Calendarul „Astrei“ pe anul 1919 era de pärere cä „in lucrarea pämintului va trebui introdusä о astfei de schimbare ca pämintul sä fie lucrat §i cultivat an de an, färä de a mai läsa ogor sterp, introducind, in chipul acesta, cultura mai ales a trifoiului in mäsurä cit mai mare, pentru a dobindi nutret din belsug in scopul tinerii de vite cit mai multe §i cit mai bune“. Mai recomanda, de asemenea, sä se introducá „masinile cele mai bune: pluguri, grape, täväluge si aceasta deoarece masniié vor fi chemate ín viitor sá índeplineascá, peste tot ín economie, о lucrare de cea mai mare insemnätate“53. Ziarul „Infrätirea“ scria la 3 octombrie 1920 cä „agricultura extensivä a Romäniei trebuie sä se schimbe intr-o agriculturä intensivä dupä modul statelor agricole din Apus“, cä agricultura pornitä pe un astfei de drum trebuie sä räminä si in viitor „intruparea tuturor sperantelor romäne^ti“54. Despre sistemul culturii intensive s-а vorbit mult §i in expunerea de motive la proiectul légii de reformé agrarä pregätit de cätre Consiliul Dirigent §i a fost recomandat pornindu-se de la configurata geograficä a Transilvaniei. S-au preconizat culturi variate, lucrate in a§a fel incit belsugul roadelor obpnute sä fie dublat ?i de cel al calitätii lor, iar valorificarea acestora sä fie asiguratä printr-o nouä organizare a pietelor de desfacere, a mijloacelor de transport §i de comunicatie. Era a§teptatä, mai ales pe pie^ele din regiunile muntoase ale Transilvaniei concurenta cerealelor si a vinurilor de peste Carpali. Acestora täranii ardeleni trebuiau sä le räspundä printr-o dezvoltare a septelului de animale ?i prin industrializarea produselor otyinute din §eptel. „Nicäieri nu gäsesc vitele nutre^uri asa bune ca in väile muntilor Transilvaniei, unde pót lua cel mai mare avint fermele, prepararea brinzeturilor, unde turmele de oi dau linä pentru fabricarea postavului, unde pot lua dezvoltare täbäcäriile pentru prelucrarea pieilor. Industrializarea legumelor, a fructelor, a plantelor textile, apoi apicultura si cultura viermilor de mätase, nicäieri nu pot lua dezvoltare intr-un grad mai mare ca in Transilvania“ — se spunea in Marele Sfat National de la Sibiu, in luna august 19 1 955. Opinia publicä a cunoscut о parte din acest plan incä la ínceputul anului 1919, cind ziarul „Patria“ consemna in primul säu numár citeva din intentiile §efului Resortului de agriculturä, Victor Bontescu. El preconiza crearea unor „stabilimente industriale“ in regiunile unde nu se-51 Arhiv. St. Cluj-Napoca, D. A.; d. 23/1920, f.f. 334—344. 52 Loc. cit.; C.D.R.A.; nr. 13/1919, f.f. 126—127 p. 53 Calendarul Asociafiunii pe anul 1919, fila 164—167. 54 Era о reproducere din „Viata agricolá“ nr. 1 din 1919, pp. 18—19. 55 Arhiv. St. Cluj-Napoca, C.D.R.A., m. 3/1919.
