Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
7 SITUATIA TARANIMII TRANSILVANENE In 193 9—1921 417 muntoasä, cu un pitoresc inaltator, ca pretutindeni in Carpali románesjti, un pitoresc aproape sälbatic iarna, dar deosebit de primitor vara, imbietor la odihnä buná, un pitoresc in care oieritul, mai ales oieritul, era índeletnicirea principalá a locuitorilor de la munte. Brinza de Covasna, cunoscutä sub numele de brinza de Penteleu era mult cäutatä §i mult apreciatä in Capitala tärii, i§i amintea Silvestru Moldovan14, iar Berger intilnise in drumul lui prin aceste locuri, aläturi de secui, pe románcele cu catrintele cusute cu gust, cu mult gust, si invelitoare albä purtate aci din generate in generate ca símből al pa§nicului curat si al frätietätii cu märginenii sibieni sau säcelenii birseni. Clima nu era tocmai prielnicä agriculturii nici chiar in reginile mai de §es, de-а lungul Muresului sau Oltului. I. Mure§an spunea despre ele cá erau reci chiar §i produceau putin. Se cultiva ceva griu, nu mult, ceva secarä, mai multä, si oväz, de asemenea mai mult, cä pämintul era deseori spälat de ape §i se muncea greu. Ca о recompensä insä, о recompensä a naturii, päsunile bogate ingäduiau sä pascä §i sä creascä vite frumoase15. Pe valea Muresului in sus, pornind de la Tirgu Mure§ spre izvor, locurile erau, la fel, mai mult frumoase decit prielnice agriculturii. О тиЩте de poiene §i päduri se läsau din munti, pe nesimfite, pinä in grädinile satelor. Griul §i porumbul necesar se aducea „de la vale“ din cimpie, unde se revärsau ajungind pinä spre Cluj si Turda, mii de tärani in fiecare primävarä. Lucrau la präsit de porumb, la sfeclä, la seceri^ul griului, intorcindu-se acasä abia toamna cu cärutele incärcate cu griu §i porumb. Alfii i§i ci§tigau piinea täind lemne la munte. МиЩ cre^teau vite §i oi aduse apoi spre vinzare la cél mai renumit tirg de tarä din partea locului, la Reghin. О indeletnicire des intilnitä era in unele locuri din pärfile Muresului de sus pomi cultura §i cultura vitei de vie16. Cimpia Ardealului §i tinutul Some?urilor sint ultimele douä regiuni ale Transilvaniei asupra cärora ne vom opri. Cea dintii, cimpia, de fapt „о maré de dealuri“17 este a§ezatä intre apele Muresului si ale Arie§ului, ale $ieului §i ale celor douä Some§uri, sprijinindu-se pe Muntü Apuseni §i ale Mesesului. Din punct de vedere administrativ, ca si Muntü Apuseni, a fost impärtitä mai multor judefe: Mure§-Turda, Turda-Aries §i Cojocna18. Soméiul Mare §i Soméiul Mic, pornind, primul, din Muntii Rodnei, iar al doilea, din Muntü Apuseni, adunä impreunä, intre albiile lor, de asemenea, sate din mai multe judete: Cojocna, Solnoc-Däbica §i Bistrita-Näsäud, formind asa-zisul tmut al Some§urilor, о regiune mai mult muntoasä, plinä de munti, си о inältime mijlocie, dar de о frumusete ce le-а depäsit inältimea inscrisä in cärtile de geografie. Cimpia, dealurile, muntii, din toate aceste locuri au fost, intii de toate, la fel ca §i restul Transilvaniei, läca§ul oamenilor de la sate. 68,8% 14 S. Moldovan, Ardealul... I, pp. 148—152. 15 I. Mure?anu, Ardealul..pp. 31 — 32. 16 N. Albu, Valea Muresului de Sus. Cameni, locuri, cintece ?i obiceiuri, Sibiu. 1943, pp. 3—6, 13. 17 I. Mure§an, Ardealul. p. 37. 18 Cf. Arhiv. Stat Cluj, P. J. Cojocna. d. 2015/1919, m. 7. 27 — Marisia vol. VIII
