Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
416 6 M. 5TIRBAN propuneri pentru a se mi§ca mäcar cu un pas inainte, spre bine, via^a acelora care veacuri de-а rindul au tráit ín indl^imile codrilor färä a ajunge economic — §i nu din vma ior — la mäi^imile acestora. Consilierul agricol a fácut ín anul 1919 dese popasuri ín satele de munte in care prelucrarea lemnului, mai ales confectionarea vaselor de lemn $i a spetelor de (esut, erau „ob§te§te practicate“. In numai citeva ceasuri, cit putea sä zäboveascä íntr-un loc, el a reu§it sä surprindä mäiestria me§te§ugaiilor färani de aici, vestiri in confectionarea vaselor de lemn sau a spetelor de Jesut, s-о descrie apoi cu pasiune, läsind totodatä о pretioasä märturie a vie^ii täranilor munteni. Puteau fi intilni^i, de asemenea, in Apuseni тиЩ täietori de lemne, ciubärari sau värari. Ei s-au fäcut cunoscu^i singuri intregii Transilvanii. In fiecare an coborau de la munte, sträbätind comune in §ir. in cäru(e trase de cai märun^ei, incärcate cu lemne pentru constructi de case, cercuri de lemn sau cu var. Fäceau popasuri in mijlocul satului, intr-un loc anume, §tiut de fiecare, sau la poarta vreunui täran. Rämineau putm. I$i vindeau parte din marfä sau reparau ciuberele satului §i plecau mai departe. Dormeau pe unde puteau, in grajdurile oamenilor din sat, la marginea satului sau in cäru(ele lor, in drum spre alte locuri. La munte se íntorceau tirziu, uneori abia toamna. Aduceau cu ei méláiul strins cu trudä pentru cei räma§i acasä. Primävara pomeau din пои la drum cu materialul pregätit din iarnä12. Vom cunoa?te §i Tara Ha^egului, de la óraiul cu acela§i nume pinä la Nuc^oara de sub Retezat §i de la Crivadia la Poarta de Fier13, cu oamenii säi harnici §i morile lor de apä, cu pämintul roditor dar stäpinit in bunä parte de ci^iva grófi ?i baroni. $i valea Mure?ului in sus, inspre Arad, cu oameni la fei de harnici, cu locuri gräbitoare, stäpinite de marea proprietate, de erar §i diverse instituti dar §i de о täränime mai instäritä decit in restul jude^elor din Transilvania. Partea esticä a Transilvaniei ce cuprinde fostele jude(e Trei Scaune, Odorhei §i Ciuc sint regiunile in care pädurile s-au situat de asemenea pe intiiul loc: 57,63%, 36,97 §i respectiv 43,47% din suprafata judetelor amintite. Pämintul arabil era mai bogát ín jurul Odorheiului (25,10%), urmat de judetul Trei Scaune (22,73%) §i de Ciuc, situat pe locul 15, cu 14,83%. Aici erau mai intinse in schimb finetele (22,50%) din teritoriul judepilui, ceea ce situa Ciucul pe prímül loc intre jude^ele din Transilvan:a. Cele mai pu^ine fine^e fuseserä, dupá Arad, la Trei Scaune (10,31%). Odorheiul a ocupat locul 3, cu 18,27%. Päsunile tot la Ciuc erau mai intinse (16,46%), urmate de Odorhei (14,34%), §i de Trei Scaune (cu 5,91), ceea ce a insemnat locul 2, 3 §i, respectiv, 16 in cadrul judetelor din Transilvania. Popularia agricolä ocupase un procent asemänätor in toate trei judete: 75% in Trei Scaune, 74,3% in Odorhei §i 79,3% in Ciuc. Intilnim dar §i in aceastä parte a tärii románesti о regiune mai mult 12 Dupä relatärile lui Paraschiva Simion, Cräciunelul de Jos, judetul Alba. 13 G. Elefterescu, Locuri ardelene. Monograf ii, Vol. II, Bucure$ti, 1934, p. 91.
