Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
160 IOAN POP 4 tele), din toate satele, la Monor ?i Näsäud. Acolo i-au jurat, apoi i-au trimis acasä ca sä fie in pace, cäci cít de curind nu le va mai porunci varmeghia, ci vor fi $i ei cätane ca gránicerii. Ba din Maeräu §i ungurii s-au dus §i au jurat frätie cu romänii“14. In aprilie 1848, guvernatorul Transilvaniei, contele Teleki, a instituit „statariul“, de-а lungul satelor ridicindu-se „furci“ pentru a intimida täränimea15. Aceastä situate a provocat i?i in i'indul gränicerilor näsäudeni confuzie §i neincredere fafä de revoluiia maghiarä, in fruntea cäreia se aflau reprezentanfi ai nobilimii liberale. Votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria, la 29 mai 1848, de cätre Diéta nobiliarä de la Cluj, a sporit §i mai mult aceastä neincredere16. In acest fei, §ansele colaborärii fortelor revolutionäre romäno-maghiare, care la inceput se arätaserä favorabile, incep sä scadä, evolujia evenimentelor luind un curs nefiresc, in detrimentul celor douä popoare §i, deci, in favoarea Habsburgilor. „Hotärirea privind unirea, hotärire luatä färä acordul románilor din Transilvania §i färä asigurarea egalitätii lor nationale in drepturi nu putea constitui о bazä pentru unitatea forfelor revolutionäre, indiferent de nafionalitate“17. In iunie 1848, diéta de la Cluj a votat legea asupra gärzilor nationale, a cäror bazä urma s-о constituie regimentele de granitä secuiesti. De regimentele de granitä romäne^ti nu se pomenea nici un cuvint, läsindu-se astfei sä se intrevadä intentia de a le desfiinta. Diéta a refuzat sä ia in discutie chiar si revendicärile de la Blaj, evitindu-se astfel recunoa?terea poporului román ca nafiune politicä. Prin aceastä pozitie rigidä ?i nerealistá, diéta nobiliarä de la Cluj a impins §i mai mult pätura conducätoare romäneascä spre Curtea din Viena, adincind präpastia care se deschisese intre cele douä popoare. О astfel de politicä, däunätoare pentru cauza revolutiei, era combätutä chiar de unii deputati mai reálig ti din ríndul nobilimii liberale. Intre acentia meritä a fi amintit baronul Wesselényi Miklós, care in cuvintarea sa din 24 august 1848, in cadrul dietei unite de la Pesta, aräta necesitatea acordärii de drepturi nationale si pentru celelalte popoare. „Obiectul asupra cäruia vreau sä vorbesc — spunea Wesselényi — e de cea mai maré importantá: e lini^tea ?i ímpácarea diferitelor popoare, locuitoare in patria noasträ. Strábat cu ochii spiritului meu prin viitorul plin de nori al patriei mele, §i viitorul e mai negru decit noaptea ochilor mei (baronul era lipsit de vedere — n.n.). Vád о singurä razä, ?i palidä e raza aceasta! Pacea §i intelegerea ne mai pot mintui ! De aceea, trebuie sä mijlocim intelegerea cu orice pret- Valahilor nu le-а fost asiguratä nationalitatea prin nici о lege mai veche si nici astäzi. De aceea, propunerea mea e urmätoarea: Casa (diéta) sä-si 14 A. Ceauseanu, Vremuri de osindä. Revolufia din 1848—1849 din perspectiva unui oräsel ardelenesc [Reghin, 1934], p. 65. 15 S. Dragomir, Avram lancu, Editura ?tiintificä, Bucuresti, 1965, p. 43. 16 V. Cherestesiu §i colab., Din istoria Transilvaniei, II, ed. a Il-a, Editura Academiei, Bucuresti, 1903, p. 52. 17 János Fazekas, Adunarea secuilor de la Lutifa, 16—17 octombrie 1848, in Studii de istorie a nationaVtafilor conlocuitoare din Románia si a infräfirii lor cu nafiunea romána. Nationalitäten maghiarä, I, Editura politicä, Bucuresti, 1976, pp. 242—243.
