Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
5 GRANICERII NASAUDENI In 1848—1849 161 exprime simpatiile sale $i sincera bunävointä fatä de diferitele popoare, indeosebi fatä de románi. Eu le zic romäni, pentru cä ei vorbesc a?a, dar $i pentru cä e adevärat cä sínt urma§ii romanilor. Interesül lor este sä se apropie de noi“18. A§a dupä cum se §tie, incä de la inceputul revolutiei in Europa, Marx §i Engels au arätat importanta rezolvärii juste a problemei nationale pe baza respectärii dreptului la autodeterminare a fiecärui popor. Ei au criticat politica guvernului burghez de la Berlin din timpul revolutiei, care a trimis trupe pentru inäbu^irea mi§cärii nationale a polonezilor din teritoriile pe care Prusia le cucerise cu ocazia impärtirii Poloniei. Condamnind о astfei de politicä, Engels scria: „O natiune nu poate deveni liberä atita timp cit asupre§te alte natiuni“19. In Transilvania, täränimea s-а ridicat la luptä incä din primele luni ale revolutiei, pentru a inlätura pe veci domnia neme?eascä §iao inlocui cu о cirmuire care sä-§i aibä rädäcinile in popor. Dar in fruntea comitatelor íyi a altor Organe administrative se aflau vechii dregätori, reprezentanti ai nobilimii, care, dispunind de forte armate, le vor folosi impotriva täranilor, precum si a intelectualilor romäni §i sa$i. „Zorile libertätü — serié Erdélyi (Aradi) Victor — au apärut in Ardeal íntr-o forrná cam ciudatä. Primävara libertätii au präznuit-o domnii cu acte de teroare; cu gärzi nationale care sileau pe iobagi la robote, cu proclamarea statariului, cu bätäi, intemnitäri si spinzurätori“20. In aceastä stare de tensiune, are loc la 10 iulie 1848 la Näsäud prima adunare a gränicerilor, la care au participat cite doi delegati din fiecare sat21. Adunarea s-а desfäsurat sub pre^edintia colonelului Alexandru Iovich, comandantul regimentului, care recomandase participantilor pästrarea „ordinei“. ln cadrul adunärii, gränicerii §i-au exprimat doleantele lor intr-o petitie, cuprinzind 19 puncte prin care cer ca, in conformi täte cu manifestul impäratului din 10 iunie acelasi an, ei sä-si poatä conserva nationalitatea, limba §i religia, sä poatä dispune liberi de päminturile lor, iar pädurile, pä§unile §i muntii sä räminä in continuare proprietate comunä. Gränicerii cereau apoi numirea de ofiteri §i functionari care cunosc limba romänä; populatia de peste 40.000 de oameni a districtului militar sä trimitä in dietele viitoare eite 2 deputati; primarii comunali sä aibä dreptul de a judeca in cauze civile pe baza legilor tärii; plata preotilor din visteria statului; märirea lefurilor invätätorilor din §colile gränicere?ti; in listele de conscriere sä se mentioneze conditia „liberä“ a locuitorilor; regimentül sä fie numit romänesc nu valah etc.22. Petitia, cuprinzind aceste doleante, urma sä fie dusä la Viena de о delegatie. Comandamentul general de la Sibiu dädu ordin regimentului sä mobilizeze batalionul I de cimp, care urma sä piece spre Ungaria, sub pretextul 18 Teodor V. Pácában, Cartea de aur, vol. I, Sibiu, 1902, pp. 409—401. 19 K. Marx $i F. Engels, Opere, IV, Editura politicä, Bucuresti, 1963, Editia a II-a. p. 415. 20 Victor Cherestest'u si colab.. op. cit., p. 69. 21 V:rgil ßotnpa, Pagini memorabile din 1848—1849, in AS nr. 3, (1925), p. 9. 22 Ibidem, pp. 9—10. 11 —r Marísia vol. VIII
