Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)
Studii şi materiale - I. Arheologies
3 XNCEPUTUL LATÉNE-ULUI 69 mormintele princiare, cum sint cele de la Agighiol §i Peretu, s-а presupus existenta unei enclave sud-tracice.10 11 Deci, fie cä e vorba de importuri, fie cä este о enclavä sträinä, cum inclinäm §i noi sä eredem, manifestärile culturale de tip Laténe de la Dunäre nu singularizeazä acest spatiu $i nu-1 rupe din unitatea sa fireascä pentru cä ín acela^i timp, ba chiar mai devreme, a§a cum vom aräta in continuare, ceramica cenu^ie lucratä cu roata se intilne^te $i in spatiul intracarpatic, chiar in nord-vestul tärii noastre. Aparitia ceramicii lucrate cu roata este färä indoialä un indiciu cu privire la Laténe, adaugind insä cä elementiil esenfial si determinant il constituie generalizarea metalurgiei fierului, care va aduce dupä sine transformäri esentiale pe toate coordonatele. Ceramica, singurä, nu poate face dovada trecerii la о culturä superioarä. Nu vom intra acum in analiza detaliatä a argumentelor pe care le invoeä cei care süsüin о dezvoltare diferentiatä in cadrul lumii daco-getice, analizä pe care am fäcut-o la timpul säu, ocazie cu care am incercat sä arätäm cä societatea daco-geticä de pe tot spatiul ei de räspindire, carpato-dunärean, s-а dezvoltat unitar färä sä existe zone avansate ori rämase in urmä.11 Va trebui totusi sä insistäm putin asupra unei probleme si anume cea a asa numitei arte traco-getice care ar intra in continutul noii culturi de tip Laténe, inscriindu-se in ideea unei dezvoltäri diferentiate §i susfinind-o. Teza cu privire la existenta unei arte proprii getilor manifestatä in metal prefios, in special argint, apartine tot prof. D. Berciu $i a fost exprimatä in mai multe lucräri.12 О analizä atentä insä a tezaurelor ori а pieselor singuratice de metal pretios luate in discufie aratä cä nu poate fi vorba in sec. V—IV i.e.n. de о artä proprie getilor, care i-ar singulariza fa'fä de cei din interiorul arcului carpatic.13 Unele piese se dovedesc a fi importuri, iar mormintele de la Agighiol si Peretu au putut apartine unor sträini. Dovada peremtorie, dupä pärerea noasträ, о constituie faptul cä aceste descoperiri se referä la un rästimp scurt ce se limiteazä, aproximativ, la cea de-а doua jumätate a secolului al IV i.e.n.14, färä a avea antecedente sau a continua in secolele urmätoare. Tezaurele daco-getice de argint din faza de apogeu nu au nimic comun cu cele ornamentate in stil animalier. О analizä stilisticä pertinentä si competentä, bazatä pe multiple analogii, dovede$te cä nu existä un stil autonom getic care sä fie diferit de 10 H. Daicoviciu, The Illyrians and Dacians, Catalogul expozitiei, • Belgrad, 197, p. 67. 11 Contribufii la problema unitäpii culturii materiale daco-getice, in ActaMN, 5, 1968, pp. 21—31. 12 D. Berciu, Arta traco-geticä, Bucure$ti, 1969; idem, Das thrakogetische Fürstengrab von Agighiol in Rumänien, in Ber RGK, 50, 1969, (1971), pp. 209—265; idem Contribution ä Vart thraco-gete, Bucuresti, 1974. 13 I. H. Crisan, Despre arta „traco-geticä“, in Anuarul Inst, de ist. si arh. Cluj- NTapoca, 17, 1974, pp. 25—35. 14 Mormintul de la Agighiol care constituie stilpul de rezistentä al tezei dateazä de la mijlocul sec. IV i.e.n. Cf. P. Alexandrescu in SCIV, 22, 1971, pp. 660—662; idem, in Dacia, N.S., 18, 1974, pp. 273—274.
