Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
72 VALENTIN VASILIEV 24 extrem de preţios pentru datarea acestei necropole, astfel de săgeţi fiind descoperite în patru morminte. Dacă avem în vedere şi faptul că relativa izolare a grupei transilvănene a putut favoriza persistenţa mai îndelungată a unor elemente mai vechi, atunci apariţia unei săgeţi de tip arhaic în mormîntul nr. 8, alături de săgeţi de tip clasic, nu constituie un impediment pentru datarea acestui mormînt şi a necropolei în general, la finele secolului VI sau, mai probabil, în prima jumătate a secolului V î.e.n. Aplicele cruciforme de tolbă, ba Băiţa au fost descoperite două aplice cruciforme de tolbă. Primul exemplar s-a aflat în mormîntul nr. 7, lîngă femurul stîng, adică în apropierea săgeţilor (vezi pl. XV/a şi XXII). Al doilea exemplar, puternic deformat şi fracţionat de foc (în momentul incinerării), s-a aflat în mormîntul nr. 10 (vezi pl. XXIV/1-3). Asupra originii şi interpretării aplicelor cruciforme nu există nici un dubiu. Astfel de aplice sínt caracteristice numai sciţilor şi culturii scitice, rostul lor funcţional, acela de piese de tolbă, fiind de asemenea bine precizat prin descoperirile din necropolele scitice nord-pontice73. Fără îndoială, aceeaşi origine scitică o au şi exemplarele descoperite în zona carpatică (avem în vedere Transilvania, nord-estul Ungariei şi Slovacia estică), unde apariţia şi răspîndirea lor e totdeauna legată de descoperirile scitice şi de difuziunea acestui orizont etno-eultural în această regiune74. Pentru originea şi apartenenţa cultural-etnică scitică a acestor categorii de piese este edificator, de asemenea, şi faptul că, majoritatea lor şi cele din nordul Mării Negre în exclusivitate, sínt ornamentate în cel mai autentic stil animalier scitic. Printre piesele care fac excepţie se numără şi cele două aplice de la Băiţa, ornamentul lor constînd din incizii-caneluri ce brăzdează faţa vizibilă a pieselor. In Transilvania cea mai bună analogie pentru exemplarele de la Băiţa o constituie aplica de la Mădăraş, aproape identică ca formă şi ornament75 76. Alte două piese, provenind de la Alba Iulia70 şi Şeica Mică77 sínt neornamentate şi au o execuţie rudimentară, iar aplica de la Comlod, foarte stilizată ca formă, are doar cîteva cercuri incizate drept 73 Ca exemplu cităm aici doar mormîntul nr. 13 de la Opişleanka (grupa Vorskla) unde o astfel de aplică se afla fixată pe tolba de săgeţi descoperită în mormînt. Vezi A. A. Zakharov, în ESA, 7, 1932, p. 77, fig. 15. In legătură cu aplicele cruciforme vezi de asemenea M. Rostowzew, Skythien und der Bosporus, 1, Berlin, 1931, p. 533 şi A. M. Tallgren, în ESA, 7, 1932, p. 10. 74 Vezi harta de răspîndire dată de K. Horedt, în Dacia, N.S., IV, 1960, p. 487, fig. 2, care ilustrează convingător această afirmaţie. Cf. şi M. Părducz, în ActaArchHung, 25, 1973, p. 29, harta nr. 1. 75 M. Roska, ErdRep, p. 178, nr. 192, fig. 211. 76 K. Horedt, în Dacia, IX—X, 1941—1944, pp. 545—546, fig. 2. 77 Ibidem, fig. 1,
