Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
5 DOUĂ ICOANE LA REGHIN 683 cu gîndul la unele -din frumoasele realizări ruseşti ale secolului al XVIII-lea. Cea de-a doua icoană, legenda naşterii Măriei, îşi are izvorul în evangheliile apocrife, potrivit cărora părinţii ei, Ioachim şi Ana, căsătoriţi de 20 de ani, n-aveau copii. Ioachim îndurerat a plecat plîngînd în munţi printre ciobanii şi turmele sale. Timp de cinci luni, Ana a jelit şi n-a ştiut nimic despre el; o dată s-a plîns Domnului pentru nedreptatea care i se făcea. Deodată însă a apărut îngerul care-i aduce vestea -că va naşte, Veste pe care o primeşte şi Ioachim13. De la început trebuie specificat că la această icoană în raport cu prima, descifrăm deosebiri mari în ceea ce priveşte compoziţia şi elementele ei, stilul şi tratarea plastică. Este incontestabilă influenţa apuseană, mai precis barocul. Se ştie că la solicitarea lui Petru I, începînd din sec. XVIII, în Rusia sosesc pictori din apus, cu precădere din Italia, care, odată -cu ei aduc date plastice ale barocului, influenţînd puternic arta rusească din acea perioadă14; în această icoană, atari influenţe citim în tratarea drapajului, în introducerea unor elemente de arhitectură specifice, şi plasarea în compoziţie a personajelor, chiar dacă autorul respectă o anume rigoare, pornind de la principiul simetriei. Compoziţia are ca punct de -atenţie figurile celor doi sfinţi, Ioachim şi Ana cu Maria în -braţe, plasate chiar în centru. Aşezaţi pe un jilţ, într-un decor arhitectural baroc, sub un baldachin, drapaţi în roşu şi verde, cu faldurile bogate, voluminoase, -care atîrnă greu, se înfăţişează cu o expresie calmă, nemaicreînd spectatorului acea senzaţie a ochilor ce privesc în vid, şi care dau ovalelor feţelor volum prin trecerea fină de la umbră la lumină, aici ca de altfel şi la celelalte figuri păstrîndu-se doar urme ale expresiei de tip bizantin.15 Autorul, fidel evangheliei apocrife reprezintă evenimentele legendei desfăşurîndu-se în registrele laterale, pe principiul simetriei şi de sus în jos. In stînga şi dreapta sínt pictaţi doi îngeri (potrivit aceloraşi legende, este unul şi acelaşi) care aduc lui Ioachim şi Anei vestea naşterii, ambele scene desfăşurîndu-se simultan, ca într-un decor de teatru şi cu aderenţă, la aceleaşi elemente de tip baroc. Sub scena vestirii lui Ioachim se află Ana cu Maria în braţe, expresia figurii Anei fiind de-a dreptul jovială, exprimînd trăirea sufletească a evenimentului. Simetric în dreapta este pictată scena sărutului celor doi părinţi — gest pe care-1 întîlnim destul 13 Op. cit., p. 89. 14 Istoria ilustrată a picturii, Bucureşti, 1973, p. 27. 15 I. D. Ştefănescu, ibidem, p. 91.
