Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
3 DOUĂ ICOANE LA REGHIN 681 arta zugrăvitului în diferite centre de tradiţie din Moldova şi Ţara Românească8 acţiunea de protejare a ortodoxismului ardelean explicînd în acelaşi timp, prezenţa icoanelor ruseşti pe teritoriul Transilvaniei. Prima dintre cele două icoane înfăţişează tema lui Isus răstignit, cea mai mare parte a suprafeţei compoziţionale fiind rezervată scenei propriu-zise; iar în cele patru colţuri, egal şi simetric dimensionate, sínt pictate scene religioase. Legat de aceasta, impune sistematizarea spaţiului compoziţional, dispunerea scenei într-o formă de cruce cu braţele egale. Conceperea scenelor în felul acesta obligă autorul la selecţie în pictarea personajelor care participă la evenimentul biblic propriu-zis. Din fundalul acoperit în întregime cu aur (acest aur care potrivit dogmei ortodoxe absolvă corpurile de dimensiuni raportate la elementele naturii) „le desprind de materie şi le rup de tot ceea ce este pământesc“9, se distinge şi domină figura lui Isus răstignit. Bazat pe un desen simplu, fără accente care să facă apel la detaliile anatomice, trupul acestuia, sienă arsă închisă, culoare ce se confundă aproape cu aceea a crucii, se detaşează printr-un contur exact, fără cea mai mică ezitare, subţire dar incisiv; este imaterial, pentru că prin mişcarea sa discretă, acest trup nu lasă să se simtă greutatea materială, aceea a carnaţiei. Expresia feţei, prin ochii deschişi şi calmi, exprimă melancolie şi linişte. Pe pămînt, la baza crucii, este prezent craniul cu cele două oase, simbol al lui Adam, pe care se preling picăturile de singe (potrivit canonului, ar trebui să fie muiate în singe, aici ele păstrează paloarea osului)10. Doi îngeri înveşmântaţi în tunici lungi pînă la glezne şi purtînd obişnuita trenă, planează deasupra crucii, aceasta fiind flancată de personajele biblice legate de eveniment: la stingă, grupul Măriilor (potrivit inscripţiilor de pe aureole): Maria, Marta şi Maica Domnului, iar la dreapta, loan Evanghelistul şi Longinus îmbrăcat în ţinută militară. Fiecare dintre cele trei femei au o mişcare aparte, păstrîndu-şi o anume identitate de atitudine. Maria priveşte calmă spre Isus, Marta plînge şi-şi şterge obrazul cu maforionul, în timp ce Maica Domnului, cu capul uşor înclinat spre cruce, inspiră reculegere11. De partea cealaltă loan are o atitudine similară; în fundal, cîteva turnuri pictate, simbol al cetăţii Ierusalimului. 8 Marius Porumb, Icoane româneşti din Transilvania pînă în prima jumătate a sec. XVIII (rezumat), p. 11. 9 Iuliana şi Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, 1975, p. 23. 10 I. D. Ştefănescu, ibidem, p. 122. 11 Op. cit., p. 120.
