Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
15 UN OBICEI DE VECHE TRADIŢIE 673 Dintre „nunţile“ organizate amintim pe cele ale tinerilor: Cismaş Natalia de 19 ani, în anul 1929; Gherman loan de 24 de ani, în anul 1931; Zurgălău loan de 21 ani în anul 1935 şi Chirilă Ştefan în anul 1960, toţi din Zau de Cîmpie. S-au mai organizat o serie de astfel de ceremoniale şi în alte localităţi din zona cercetată de noi. Astfel, locuitorii Huza Zachei, Oltean Dănilă, Pîncă Vasile din Băla şi Socol F. Iacob din Oroi, au organizat pentru fiii lor: Huza Alexandru de 22 ani, Oltean loan de 21 ani, Pîncă Gavril de 19 ani şi Socol Toader, nunţi postume în anii 1947, 1950, 1954 şi 1948. După ce cortegiul funerar intră în cimitir, călăreţii se dau în lături iar cel care a purtat steagul de nuntă sau cel tricolor, îl aşează într-un loc mai ridicat, în apropierea gropii, în aşa fel încît să fie văzut de toată lumea. Sicriul este aşezat de-asupra gropii. Muzicanţii încep să cînte cîntece de joc iar fetele şi feciorii prinşi în joc dansează 10—20'. Acest obicei se menţine şi în com. Band satul Petea. La „nunta“ tînărului Sămărghiţan Crişan organizată în anul 1947 de către tatăl său Sămărghiţan loan de pe Părău tot tineretul a jucat „dansul mortului“. (Inf. Pelaghie Laurian-Petea. Imediat după joc sicriul este lăsat în groapă. In timp ce groparii îl acoperă, cei prezenţi iau cîte un pumn de ţărînă în palmă, o freacă şi o aruncă în groapă zicînd: „Să-ţi fie ţărîna uşoară“. In Zau de Cîmpie partenerul în viaţă a celui decedat, „mirele sau mireasa“, n-au voie s-arunce ţărînă deoarece, în concepţia localnicilor ţărîna aruncată de el este mai grea şi ar apăsa mai tare asupra mortului. (Inf. Stuparu Augustin-Zau). Aşa după cum afirmă vîrstnicii satelor cercetate de noi, în timpurile mai îndepărtate la capul mortului se punea un brad sau se planta o iederă, plante care simbolizează viaţa veşnică. în corn. Rîciu se mai cîntă şi din cînteoele preferate de cel decedat. (Inf. Iuga Nastasia şi Moţ Vasile-Rîciu, Olaru Simion-Pogăceaua). După ce participanţii au cîntat, colăcarii iau steagurile, încalecă pe cai şi pornesc spre casa decedatului. La ceremonialul nunţii postume a tînărului Cătană Vasile din localitatea Poarta, fetele şi feciorii după ce au jucat „dansul mortului“ la groapă, s-au prins perechi perechi şi în cîntecul muzicanţilor au pornit spre casa părintească jucînd pe tot parcursul drumului, cunoscutul dans popular „De-a lungul“. A urmat apoi petrecelea care s-a organizat la locuinţa lui Cătană Petru, tatăl celui decedat, în anul 1955 cu care ocazie s-a şi dansat. (Inf. Müler Rafila n. Rusu). 43 — Marisia voi. VI.
