Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)

III. Etnografie

674

VASILE POP

16

Identic s-a organizat şi ceremonialul nunţii tînărului Cioloboc Avram în anul 1970 în localitatea Rîciu. La această „nuntă“ printre personajele de bază a figurat şi „mireasa“.

în general rudele decedatului împreună cu cei invitaţi de părinţi, se reîntorc în grup la casa părintească şi participă la comîndare sau la întors, cum i se mai spune de localnici. Aici se întinde masă mare întocmai ca la nuntă. înainte însă de a se aşeza la masă, toţi participanţii se spală în mod obligator pe mîini pentru a se „curăţi“ de rele. (Moţ Vasile-Rîciu).

Partenerul în viaţă al celui decedat, adică „mireasa“ sau „mirele“, împreună cu „naşii“ se aşează la masa din faţă. în timp ce se serveşte masa, muzicanţii trec de la o masă la alta şi cîntă diferite cîntece adecvate pentru „nuntaşi“. Stegarul, purtînd steagul de nuntă împodobit cu zurgălăi, năframe şi petele, îl bate în palmă în ritmul muzicii. După ce s-a servit masa, cei prezenţi cîntă în grup cîteva din cîntecele preferate de cel decedat. Astfel se termină comîndarea.

Fetele şi feciorii, dar numai ei, rămîn să participe la „nunta“ mortului şi joacă în unele localităţi pînă dimineaţa. La ceremonialele nunţii postume, după cum ne-a informat Olaru Simion, organizate în localitatea Pogăceaua, se obişnuia în timpurile mai îndepărtate să se joace şi chiar să se chiuie.

Locul unde se organizează „nunta“ diferă după obiceiurile iocale. Astfel, în satele Poarta, Petea, Rîciu şi uneori şi la Zau petrecerea tineretului se organizează la casa părintească a celui decedat. (Inf. Moţ Vasile-Rîciu, M. Rafila Rusu-Băla, Pelaghie Laurian-Petea). Nu rare sínt cazurile cînd petrecerea se organizează la o altă casă, în general se preferă casa unei rude apropiate sau chiar casa nănaşilor. în concepţia localnicilor această petrecere simbolizează căsătoria aceluia pe care l-au condus la groapă. Decedatul este considerat „mire“ sau „mireasă“. Părinţii celui mort îl consideră pe partenerul în viaţă al fiului lor ca „noră“ sau „ginere“. „Nora“ sau „ginerele“ se bucură de o deosebită atenţie din partea lor şi a rudelor. La plecare aceştia îl petrec pînă la poartă, îl îmbrăţişează şi-l sărută, mulţumind pentru tot ce a făcut. (Inf. Stuparu Aug. Zau).

Pentru a ilustra cele expuse pînă aici, publicăm cu această ocazie, pentru prima oară cîteva documente fotografice edificatoare. Ele ne-au fost puse la dispoziţie de locuitorii Dubencu I. şi Moldovan Zachei din