Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)

I. Arheologie

17 NECROPOLA DE LA BĂIŢA 65 (pl. XX/9; XXIII/8; XXIV/10, 11; XXVI/2), străchini cu buza invazată şi proeminenţe imediat sub diametrul maxim (pl. XXIII/9; XXVI/4) şi oala borcan (pl. XXVI/6). Toate vasele au fost lucrate cu mina din pastă cu nisip bine arsă. Unele au culoarea gălbui-roşcată, altele brună sau brun-cenuşie, dar există şi vase de culoare neagră cu luciu. Proble­mele pe care le ridică ceramica aflată în mormintele scitice din Tran­silvania nu sínt încă pe deplin lămurite. De aici şi unele păreri deosebite. Unii cercetători consideră că aceste forme ceramice au fost preluate integral din cultura autohtonă36. După alţii, ceramica din mormintele scitice din Transilvania, „datorită caracterului ei destul de atipic“, nu permite comparaţii mai amănunţite cu cea autoh­tonă, aşa cum o cunoaştem la Ferigile37. Asocierea constantă a acelo­raşi forme ceramice în mormintele scitice din Transilvania arată însă că nu poate fi vorba de un caracter atipic al ceramicii din cadrul acestui grup. Referitor la originea acestor categorii de vase rămînem la părerea că vasele bitronconice, ca şi străchinile invazate, sínt forme general hall­­stattiene, cunoscute şi răspîndite în această perioadă pe un spaţiu larg şi în diferite medii cultural-etnice, inclusiv în lumea scitică nord-pontică. în ceea ce priveşte cănile tronconice cu toartă supraînălţată, se pare că ele au fost preluate de sciţi din mediul autohton, după cum, tot sub influenţa autohtonă, vaselor bitronconice şi străchinilor li se adaugă constant proe­minenţe apucători, care sínt rar întîlnite în ceramica scitică nord-pon­­tică38. Dacă vasele de la Băiţa se încadrează tipologic în formele cunos­cute, se poate totuşi observa o uşoară deosebire, am zice o anumită evo­luţie faţă de ceramica altor necropole. Astfel, vasele mari încep să-şi piardă din bitronconicitatea accentuată, ele devenind ceva mai zvelte, aspect caracteristic fazei finale a Hallstattului D şi perioadei de trecere la Laténe. O formă aparte o reprezintă ceaşca cu toartă supraînălţată aflată în vasul bitronconic din mormîntul nr. 10 (de incineraţie), care are fundul uşor concav, pîntecul încins de un briu cu alveole şi toarta lăţită transversal la capătul superior (pl. XXIV/11). în mormintele grupului sci­36 I. H. Crişan, Ceramica, p. 31 sqq., mai ales pp. 37, 43, 63 cu discuţia pri­vind originea, tipologia şi bibliografia. Cf. şi OCD, p. 124. 37 Al. Vulpe, în MA, II, 1970, p. 199. O comparaţie, fie şi sumară, a ceramicii din orice necropolă scitică din Transilvania cu ceramica de la Ferigile, evidenţiază identitatea formală a vaselor bitronconice, a străchinilor invazate şi a ceştilor cu toartă supraînălţată. Deosebirea constă doar în decorare, ceramica de la Ferigile fiind ornamentată cu motive geometrice, mai ales spiraliforme, ce nu apar în cera­mica scitică din Transilvania. 38 Cf. V. Vasiliev, în Apulum, X, 1972, pp. 50—54; V. Vasiliev, A. Zrínyi, op. cit., pp. 114—116. 5 — Marisia voi. VI.

Next

/
Thumbnails
Contents